News! Pagini de interes:

miercuri, 4 ianuarie 2012

Cutremur sau razboi geofizic? Romania, teatrul de operatii intr-un posibil razboi geofizic? Speculatii, demne de luat in seama?!?


Cutremur sau razboi geofizic?

 Este mai mult decât firesc sa ne cuprinda un fior rece pe sira spinarii, mai ales pe aceia dintre noi care am trait cosmarul cutremurului din 4 martie 1977... Dupa cum la fel de firesti sunt si numeroasele întrebari pe care le ridica reactivarea zonei seismice din Vrancea. A fost vreo legatura între cutremurul din 5 mai si cel din Iugoslavia? Acesta din urma a fost un seism natural sau... o noua arma secreta din panoplia "seniorilor razboiului" (pentru a-l cita pe Gérard Kléin), un razboi geofizic pus la punct de cercetatori si care a fost experimentat pe pielea mult-încercatilor nostri vecini... Poate fi provocata o eruptie vulcanica, poate fi declansat un seism pustiitor, pot fi stârnite un ciclon, un potop, o ninsoare care sa ne înghita orasele? Iata subiectul anchetei pe care am realizat-o, la care ne-au raspuns prestigioase personalitati ale vietii stiintifice.
"Principial, este posibila aplicarea unor procedee care sa constituie un asa-zis razboi geofizic".
Este o problema de care se ocupa nu partea civila, ci partea militara. Ca specialist din domeniul civil, pot spune ca, cel putin principial, este posibila aplicarea unor procedee care sa constituie un asa-zis "razboi geofizic". Prof. dr. doc. DUMITRU ENESCU - Director general, Institutul National pentru Fizica Pamântului "În prezent nu se poate, deoarece nu exista posibilitati tehnice"

De mai bine de zece ani, poate chiar si mai mult, se invoca în cercurile militare, ca posibila, folosirea în viitor a cutremurelor ca arma. În prezent nu este însa posibil acest lucru, deoarece nu exista posibilitati tehnice. Eventual peste 100 de ani, sau poate si mai devreme... Asistent cercetare STEFAN TATARU - Observatorul Seismologic Vrâncioaia "Cutremurele nu pot constitui o arma de razboi"

Ma îndoiesc ca omenirea poate sa produca în prezent cutremure artificiale. Pentru aceasta, ar trebui efectuate foraje de mare adâncime si provocate explozii care sa genereze un cutremur - si aceasta, numai daca exista si conditiile tectonice adecvate! Daca încercam sa cream pe aceasta cale un cutremur într-o zona tectonic stabila, nu vom obtine nimic altceva decât efectul exploziei! Este bine sa exemplificam cu zona vrânceana, unde seismele se produc la adâncimi în jurul a 100 km, iar în lume nu s-au realizat foraje care sa depaseasca cu mult 10-12 km adâncime. Pe de alta parte, realizarea unui astfel de foraj cere mult timp si resurse financiare substantiale, astfel încât secretul care ar trebui sa însoteasca un act de subversiune nu poate fi pastrat. În concluzie, mi se pare ca în prezent cutremurele nu pot constitui o arma de razboi. HOREA SANDI - Cercetator principal, INCERC - Bucuresti "Problema este cea a declansarii"

Omul de stiinta cauta sa înteleaga Natura, pentru a putea ajuta la prevenirea unor catastrofe; evident ca istoria ne arata ca aceleasi minunate descoperiri au fost utilizate pentru a distruge "cu buna stiinta", pentru a genera ARME. Cu alte cuvinte, s-ar putea ca într-un viitor nu prea îndepartat sa fie posibil "controlul", în anumite limite spatio-temporale, al fenomenelor naturale precum cele atmosferice sau geofizice. Arma geofizica, aidoma fenomenelor de tip OZN, desi ar merita toata atentia si competenta necesare, se înfasoara într-o unda de mister care da "fiori" cititorului, mult mai dispus sa creada ca a si fost utilizata, decât ca ea înca se afla pe planseta proiectantului si ca poate ar mai fi înca timp sa oprim constructia ei. Punctul cel mai dificil ar fi, poate, sa stabilim daca un asemenea fenomen geofizic - sau atmosferic - s-a declansat natural sau nu. "Urma" fizica lasata este cea a unui fenomen autentic. Problema este cea a declansarii, care se poate face, conform teoriilor fizice neliniare, cu energii precis localizate, dar de valoare extrem de scazuta si, implicit, dificil de detectat... FLORIN MUNTEANU -Presedintele Centrului pentru Studii Complexe "Asemenea actiuni geofizice ... zdruncina nu numai inamicul, ci si pe ceilalti"

Razboaiele pot fi duse astazi sub diferite forme, cum ar fi, de exemplu, razboiul ecologic dus de Saddam Hussein în Golful Persic sau de americani în Vietnam (si, în prezent, în Iugoslavia, prin bombardarea uzinelor chimice - n. red.). Variate si amenintatoare sunt si "retetele" de modificare a climei în scopuri militare: caderi de grindina pustiitoare, geruri naprasnice venite din senin, cicloane care îsi schimba drumul sau cutremure devastatoare menite sa distruga, de pilda, întreprinderile de armament ale inamicului.

Utopie? NU, pentru ca, înca din 1977, la Palatul Natiunilor din Geneva, 33 de tari au semnat o conventie care interzice manipularea si modificarea mediului natural în scopuri militare. Efectele acestora ar putea fi mai nimicitoare decât în cazul utilizarii bombei cu hidrogen!

În ceea ce priveste actiunile geofizice, care, spre deosebire de celelalte, nu pot fi controlate, ele sunt mai rare, complexe, temporare si impuse. Ele zdruncina nu numai inamicul, ci si pe ceilalti ... Col. prof. univ. dr. CONSTANTIN TEODORESCU - Academia de Înalte Studii Militare

Deocamdata - punct! Mai bine zis, punct si virgula. Pentru ca ar mai fi înca multe de spus ... Deocamdata - NICI UN CUTREMUR NU A PUTUT FI PREVAZUT ÎN TIMP UTIL. Cu exceptia... cutremurelor din cadrul unui razboi geofizic, declansat cu buna stiinta.
marti, 22 iunie 1999

http://www.revistamagazin.ro/content/view/394/20/
====================


TERORISMUL CLIMATOLOGIC ŞI RĂZBOIUL GEOFIZIC
Scris de Teodor FILIP
Vineri, 29 Aprilie 2011

RITM ŞI HAOS ÎN IONOSFERĂ
Ritmul vieţii a evoluat într-un mod continuu de-a lungul erelor. Trăim într-o matrice complexă de câmpuri oscilante. Cea mai mică fluctuaţie într-un câmp îmbucat provacă perturbaţii în altele. Impulsurile călătoresc toate în jurul lumi de mai multe ori pe secundă între suprafaţa Terrei şi ionosferă, trimiţând semnale de coordonare tuturor organismelor. Aceste semmnale ne leagă de de câmpul electromagnetici global. De la numele inventatorului său, Rezonanţa Schumann (RS) este pulsul care bate măsura vieţii pe planeta Albastră.

La fel cum bate un ceas, loviturile reactivează constant această undă staţionară.


Mergem cu toţii în cadenţa acestei tobe cosmice, bătaia inimii nostre planetare, care fixează tempo-ul sănătăţii. Dar în zilele noastre, sub pretextul progresului şi al apărării (nu ştiu împotriva cui!), acest stimulator este ameninţat şi sunt cheltuite sume astronomice pentru explorarea atmosferei. Programul „Războiul Stelelor”, iniţiat de americani, este un mizilic pe lîngă programul HAARP (despre care voi aduce vorbire ceva mai jos)..


Ritmul vibrator al mediului nostru, motorul fundamental al oricărei vieţi pe planeta noastră, este ameninţat prin manipulări umane ale ionosferei. Anumiţi oameni de ştiinţă au mers până acolo încât au declarat că atmosfera înaltă era „vie”, transmiţând un fel de conştiinţă tuturor fiinţelor vii.

Aşa cum au arătat atentatele la stratul de ozon şi alte calamităţi ecologice, este periculos a te juca cu Mama Natură.A atinge acest sistem l-ar putea distruge, şi noi odată cu el.Pare evident că nu trebuie să riscăm o asemenea miză. Practic, nici o cercetere serioasă nu s-a efectuat în domeniile sau problemele suprevieţuirii noastre ca specie. Nici o Conferinţă internaţională despre Schimbările Climatice nu s-a ocupat de problema manipoulării climatice în scopuri militare. Două subiecte sunt tabu în acest sens: „războiul climatic” şi cel „geodezic” şi „tehnicile de modificare a mediului”. Se pare că ONU şi toate organismele cu nume care mai de care mai pompoase nu sunt decât nişte apendice ale concernului militaro-industrial mondial.

Ionosfera protejează tot ceea ce este viu pe Pământ de radiaţiile mortale ale Soarelui şi din spaţiu. Şi acum, omul cu unde radio la frecvenţe înalte dă găuri în acestă pătură protectoare, riscând distrugerea accidentală a evoluţiei fargilei noastre planete, a speciei umane şi a tuturor speciilor de pe Pământ.


DOVEZI ALE FOLOSIRII ARMEI CLIMATOLOGICE

Cam din anii ’50 ai secolului trecut în cazul unor catstrofe de proporţii s-au făcut şi se fac o serie de soeculaţii legate de posibilele cauze care au dus la producerea lor. Datorită dezvoltării extraordinare a tehnologiei, a nenumăratelor descoperiri care sunt puse mai mult în slujba Răului, este aberatnt să consideri că aceste catastrofe sunt produse doar de cauze naturale. Circumstanţele în care se produc, o serie de coincidenţe bizare mă duc cu gândul că ele sunt produse de o tehnologie înaltă aflată în slujba celor care conduc destinele umanităţii.

În 1970 a fost editată cartea „Între două epoci” scrisă de masonul Zbigniew Brzezinski, în care precizează: „Tehnologia va pune la dispoziţia conducătorilor lumii anumite tehnici pentru declanşarea unui război secret … Tehnici de modificare a vremii vor putea fi folosite pentru a produce îndelungi perioade de secetă sau furtuni puternice.” Ceva mai târziu, dr. Roselie Bertell, un cercetător de renume mondial în domeniu avertiza că „oamenii de ştiinţă din armata SUA lucrează în prezent la realizarea de sisteme climatice folosite ca arme de război. Metodele includ crearea şi dezvoltarea de furtuni puternice şi direcţionarea evaporării apei în armosfera Pământului pentru a produce inundaţii direcţionate.” Completez: şi secete îndelungate în regiuni alese ca ţinte.

Producerea acestora nu mai constituie nici un secret. Nu sunt de domeniu SF-ului. Sunt puse la cale de elita mondială cu ajutorul oligarhiei militaro-industriale mondiale.

Cercetătorul militar general dr. Emil Străinu, directorul centrului de studii Psihotronice şi Ufologie, cercetător militar, specializat în radare, arme geofizice, climatologice şi fenomenul OZN, a precizat că există tehnologii cu ajutorul cărora se pot produce distrugeri zonale punctuale prin catastrofe naturale dirijate: furtuni violente, inundaţii sau cutremure. Dânsul a scris caretea „Războiul geofizic – tehnici de modificare a mediului înconjurător în scopuri militare”, editată în 2003 de către Editura de Înalte Studii Militare. Lectura acestei cărţi, în posesia căreia intrasem, mi-a dat răspunsuri la multe întrebări.

Marc Filderman, ofiţer în retragere din armata franceză a scris câteva documentare pe tema „războiului climatic” în care precizează că, încă din 1980, SUA şi URSS au produs „arme neconvenţionale” cu ajutorul cărora au obţinut rezultate remarcabile (dacă pot fi numite astfel) în „producerea schimbărilor bruşte de vreme.”

Câteva exemple concrete în acest sens.

Mexicul şi unele ţări din America de Sud au învinovăţit Statele Unite că le „fură” ploile. În Coreea de Nord şi Cuba, prin anii ’90 ai secolului trecut, stările de secetă au fost urmate de ploi torenţiale, care au provocat mari inundaţii. Aceste fenomene au fost ciclice, ceea ce a dus la distrugerea întregii agriculturi a celor două ţări. Urmările au fost dramatice pentru populaţie, iar pentru prevenirea foamentei şi a mişcărilor de stradă guvernele au fost nevoie să importe masiv alimente. Ceea ce a dus şi la dezechilibre în sistemul financiar.Începând din 1999, Iranul, Irakul şi Siria s-au confruntat cu secete prelungite. Din 1997, Afganistanul a cunoscut o secetă prelungită pe parcursul a patru ani, care a distrus întreaga agricultură şi o bună parte din ramurile economiei naţionale, producând foamete şi nemulţumirea populaţiei şi aşa săracă.

Foarte interesant: toate aceste ţări făceau parte din „Axa răului”, stabilită de Administraţia Bush.

Mulţi cititori îşi aduc aminte de cele şapte valuri de inundaţii care s-au abătut asupra României în anul 2005. Mai mulţi specialişti de la unele universităţi străine au confirmat că ele au fost produse artificial. Acelaşi lucru l-a confirmat şi gr. Dr. Emil Străinu.

Ca o conluzie la cele expuse până acum, se poate afirm ca că tehnicile de modificare a climei pot destabiliza economiile unor ţări şi le pot afecta grav ecosistemul.

În această lume nebună, nebună, nebună, totul a devenit posibil. Tehnologia este folosită pentru a face rău oamenilor. Şi, din cele mai vechi timpuri, cei de la Putere au avut mereu ceva de ascuns, au complotat şi au făcut „ordine” după cum le-a dictat interesul. În zilele noastre există planuri secrete care privesc în mod direct umanitatea. Noua Ordine Mondială se instalează sub ochii noştri. Şi ea nu acţionează în folosul nostru. Unele fapte şi dovezi ale activităţii ascunse scapă şi ajung la marele public. Care a devenit nepăsător!

Conspiraţia nu este o teorie!, stimaţi cititori. Iată ce scria Edmund Burke: „Pentru ca răul să triumfe nu trebuie decât un singur lucru … ca oamenii să nu facă nimic.”

Voi trece acum în revistă alte evenimente din ultimii ani, pe care le consider catastrofice pentru omenire, care nu sunt produse de Mama Natură, ci de Elita mondială care doreşte instaurarea Noii Ordini Mondiale. Evenimente la care am asistat cu toţii, care s-au produs şi se produc sub ochii noştri.

Încep cu criza financiară iniţiată de bancherii internaţionali în Statele Unite, extinsă apoi în întreaga lume. A urmat criza vaccinurilor şi a gripei porcine, care s-au dovedit a fi doar propagandă mediatică. Omenirea a asistat apoi la cutremurele devastatoare din Haiti şi Chile, la „trezirea” unui vulcan islandez cu nume imposibil. La începutul anului 2011 au urmat mişcări de stradă în mai multe ţări arabe şi africane, considerate de unii analişti „revoluţii.” Urmare a celor din urmă, se prefigurează o criză a petrolului. Nu trebuie omisă criza alimentară care a început să-şi arate colţii şi prin scumpirile aberante ale alimentelor. A mai fost seceta din Rusia, inundaţiile catstrofale din Australia, incendiile de pădure scăpate de sub control în unele state americane. Să nu uităm tensiunile la graniţa dintre Coreea de Nord şi Coreea de Sud, care oricând pod genera un război cu implicaţii internaţionale. S-a produs şi cutremurul devastator din Japonia, ţară cu cea mai avanasată tehnologie de prevenire a efectelor cutremurelor. Care a generat pricolul unei explozii nucleare. Parcă este prea mult!

Evenimentele de mai sus, prezentate nu în totalitatea lor, au avut loc pe fondul unei intense propagande mediatice cu teorii apocaliptice. Au fost şi sunt vehiculate o serie de terorii, de ipoteze legate de sfârşitul omenirii din decembrie 2012: planeta Nibiru, asteroizi uriaşi care vor lovi Pământul, inversarea polilor, explozii solare, alinierea planeterlor şi tot felul de bazaconii. Sunt convins că veţi mai apuca să citiţi ziarul Necenzurat şi în 2013, dacă nu-şi vâră cineva coada.


PROGRAMUL HAARP

Conform specialiştilor şi a analiştilor militari, războiul climatic şi geofizic se desfăşoară în prezent nonstop, indiferent de amiciţii sau adversităţi, variind doar intensitatea componentelor sale în funcţie de interesele politico-militare de moment ori de perspectivă. Din acest punct de vedere avansate sunt Statele Unite, Rusia, China şi India, totul desfăşurâdu-se în cel mai deplin secret. Dar accentuez încă o dată: multe secrete se scurg spre opinia publică. Astfel, putem vorbi în cunoştinţă de cauză despre programul HAARP (High-frequency Active Auroral Research Program – Programul de cercetare asupra frecvenţelor aureorale active). Este versiunea oficială care precizează activiatea de cercetare destinată stabilirii comportamentului ozonului, azotului şi ionilor acestora atât la bombardamentele radiaţiei solare şi cosmice, cât şi la emisiunea de unde radio de tipul celor de pe Terra. Titularul proiectului este Departamentul Apărării al Statelor Unite, prin US Navy şi US Air Force.


Programul cel mai secret al Statelor Unite a demarat în 1992, în sălbăticia Alaskăi, şi are 360 de antene gigant, pe o lungime de 10 kilometri, care emit radiaţii de înaltă (HF) şi joasă frecvenţă (ELF) asupra ionosferei , cuprinsă între 48 şi 600 de kilometri înălţime. Pe site-ul programului se precizează cu mult tupeu: „HAARP este conceput să inducă modificări mici de temperatură în ionosferă, ale căror rezultate şi influenţă pe Terra, sunt apoi analizate cu ajutorul instrumentelor HAARP.” Pentagonul adaugă „şi pentru a dezvolta noi tehnologii de comunicaţie şi supraveghere care vor permite armatei să trimită semnale spre submarinele nucleare şi spre bazele militare din subsol.” Se recunoaşte, deci, că ceea ce se reflectează din ionosferă spre Pământ penetrează scoarţa acestuia.


În anul 1977 a intrat în funcţiune întregul complex format din cele 360 de antene şi 180 de turnuri înalte de 21 de metru, capabil să trimită unde radio de 2,5-10 MHz cu o putere de peste 3 gigawaţi.

Părerea specialiştilor este total diferită şi precizează „calităţile” acestui monstruos program. Nicholas Begich precizează:
„HAARP este, în realitate, un bombardament al ionosferei cu unde radio extrem de puternice, care afectează diverse zone ale planetei. Undele electromagnetice revin pe pământ din ionosferă şi penetrează totul pe scoarţă – viu sau mort – generând fenomene absolut devastatoare.”
Dr. Rosalie Bertell caracterizează HAARP ca fiind un „încălzitor gigantic care produce disfuncţionalităţi majore în ionosferă, creând nu numai adevărate „găuri” în stratul de ozon, dar chiar ruperi de foarte lungă durată în stratul portector – care în mod normal opreşte radiaţia cosmică ,nocivă pentru orice formă de viaţă”. Acelaşi cercetător mai face o precizare foarte îngrijorătoare: „Prin reflectarea spre sol a unor semnale de foarte joasă frecvenţă care au o intensitate mare, se poate realiza modificarea proceselor de gândire a a celor emoţionale ale oamenilor aflaţi în zona ţintă, dar şi influenţarea dramatică a mişcărilor plăcilor tectonice-„

Dacă mai adăugăm la cele spuse că HAARP poate fi privit printre aletele şi ca jn sistem de comunicaţii pentru submarine, sursă de raze X pentru planetă, generator de fulgere globulare de mare putere, armă de război electronic, mijloc de producere de explozii comparate cu cele nucleare, acesta este sau poate fi primul sistem de arme de valoare universală şi cosmică, care, după cum precizează generalul Străinu, îşi ia muniţie din cosmos şi din surse de energie proprie. Este o armă cu două tăişuri, cercetătorii subliniind atât pericolul dereglerii echilibrului ecologic, cât şi folosirea HAARP ca „terorism ecologic.


Cei responsabili cu acest program au făcut experimente diabolice care au afectat şi afectează viaţa a sute de mii, milioane de oameni din regiunile ţintă. Oare este o pură întâmplare că Administraţia Bush a refuzat permanent să semneze „Acordul de la Kyoto”, privind combaterea încălzirii generale pe Terra?

Pe data de 28.07.1976 zona ţintă a fost ales oraşul Tangshan din China. Efectele cutremurului au fost devastatoare pentru populaţie: circa 65.000 de morţi, oraşul în ruină. După ce au fost analizate efectele produse înaintea cutremurului, care a avut loc la ora 03.42, ora locală, cercetătorii au afirmat că toate efectele, inclusiv cutremurul au fost rezultatele folosirii sistemului HAARP. Înainte de cutremur, oraşul a fost luminat cu o bogăţie coloristică deosebită, ca în plină zi, lucru ce s-a văzut de la o distanţă uriaşă. Toate plantele şi frunzele copacilor au fost arse pe partea expusă.

La 26.12.2003, ora 01.56 GMT, oraşul Bam din Iran, vechi de 2000 de ani a fost distrus în întregime de un cutremur devastator. Aşa ceva nu s-a petrecut în întreaga existenţă a lui.

Cutremurul de 9 grade pe scara Richter din sudul Asiei (26.12., ora 00.59 GMT) a fost urmat de un tsunami devastator. Între cele două catastrofe a existat un interval de două ore. Pe marginea evenimentelor cuprinse în acest interval aş putea scrie foarte multe. Realitatea este cutremurătoare, cunoscută de mult timp şi o prezint pe scurt.

Pacific Warning Center (PWC) – Centrul de Avertizare din Paific – şi marina militară americană (cu sistemul ei sofisticat de urmările prin sateliţi şi sistemul GPS (Global Position System) au urmărit, pas cu pas, devastatorul tsunami, încă de la formarea sa. Într-un interval de două ore puteau fi avertizate lejer toate ţările din regiune. Charles McCrearry, de la PWC, care îşi are sediul în Hawaii, afirmă: „Am avertizat atât Centrul de Operaţiuni al Departamentului de Stat, cât şi Armata SUA.” Baza navală americană de pe Insula Diego Garcia din Oceanul Indian, a fost avertizată imediat despre pericolul unui tsunami devastator. Au mai fost avertizate Australia şi Indonezia, ţări aliate. În rest…tăcere desăvârşită! Buletinele de avertizare anunţat că nu există nici un pericol de tsunami pentru Oceanul Pacific şi păstrau tăcere asupra valului ucigaş format în Oceanul Indian. Marina a răms „mută”.

India, Sri Lanka şi Thailanda au fost lăsate la voia sorţii. Şi urmările dramatice le-a văzut la televizor o lume întreagă. După circa opt ore ucigătorul val a lovit ţările de pe coasta de sud-est a Africii. Nici ele nu au fost avertizate! Şi foarte curios, în zona calamitată a sosit imediat un vas american, ceea le-a permis americanilor să ocupe o zonă strategică sub pretexte „umanitare”. India le-a dat peste bot. Diplomatic, a refuzat orice „ajutor” din partea americanilor, declarând că are toate resursele necesare gestionării situaţiei.

De „florile mărului”, cum zice românul, Congresul american a considerat că Guvernul american avea datoria să anunţe din timp toate ţările ameninţate de tsunami. Nimeni, dar absolut nimeni, nu a fost tras la răspundere. Deoarece totul a fost rezultatul experimentelor făcute cu ajutorul proiectului HAARP!!!

„În opinia mea, ceea ce s-a întâmplat în Asia poate avea patru cauze. Prima ipoteză este testarea, în ideea războiului geofizic, a unei arme nucleare foarte puternice scăpată de sub control din cauza unor greşeli de calcul a calităţii sau cantităţii materialului detonat. A doua ipoteză este testarea unei arme cu particule de energie ultraînlată asupra scoarţei terestre. A treia ipoteză este un experiment militar necunoscut. A patra ipoteză e cea a unui scandal provocat pentru a masca altceva mult mai grav”, a explicat gr, Emil Străinu.

Pe lângă experimentele prezentate, nu în totalitate, sistemul HAARP a fost folosit chiar asupra naţiunii americane. De mai multe ori curentul electric a fost întreript voit pe regiuni întregi şi au fost suspendatze comunicaţiile, fără ca cineva să fie tras la răspundere.

JAPONIA – VICTIMA SISTEMULUI HAARP

Cutremurul şi tsunami din Japonia reprezintă, cu siguranţă, dezastrul cel mai mare din ultima perioadă din întreaga lume. Mulţi au afirmat că a fost un simplu dezastru natural dar, în lumina celor prezentate, haideţi să luăm în considerare şi o altă variantă: poate că a fost provocat cu ajutorul tehnologiei HAARP.

Benjamin Fulford este un jurnalist canadian care trăieşte în Japonia. A publicat mai multe articole şi documentare despre programul HAARP. Potrivit datelor furnizate de el, ministrul de Finanţe, Tanakava, ar fi fost şantajat cu acest sistem pentru a ceda controlul asupra sistemului financiar japonez unui grup american. Bineînţeles că nu a fost de acord. Mai mult, i-a povestit întreaga tărăşenia ziaristului canadian, care a publicat şantajul, fără nici un impact asupra autorităţilor nipone şi a opiniei publice. Se întâmpla în anul 2007. După ce a publicat ştirea, a început să priumească o serie de telefoane de ameninţare. I s-a precizat că, deoarece a publicat ştirea şi a prezentat detalii „sensibile”, centrala nucleară cu patru reactoare de la Nigata, va fi lovită cu ajutorul sistemului HAARP. Peste două zile de la primirea acelei ameninţări, exact în regiunea respectivă s-au produs două cutremure puternice de 6,8 şi 6,4 pe scara Richter. La centrală s-a produs un puternic incendiu, însă măsurile de siguranţă, în care japonezii excelează, au oprit orice scurgere radioactivă. În zonă au fost ucise şapte persoane.

Înreaga lume a fost şocată şi a urmărit cu sufletul la gură tragedia poporului japonez în urma dezastruosului cutremur şi a uriaşului tsunami. Se pare că această tragedie a fost provocată de mâna omului, care a ajutat forţele naturii.

Imediat după cutremur, jurnalistul Fulford a început să scrie în presa locală despre un posibil atac cu instalaţia HAARP. Este adevărat că, cele scrise erau post factum. Dar el a precizat că dacă Japonia nu urmează politica impusă de SUA, este foarte posibil să fie atacată, să aibă… suprize HAARP! Şi a sosit ziua în care agenţiile de presă au titrat: „Centrala nucleară de la Fukushima a devenit o bombă cu ceas”. După o nouă explozie, dezastrul atomic părea iminent. Specialiştii din întreaga lume şi-au pus întrebarea legitimă cum este posibil ca o centrală nucleară construită ultramodern şi proiectată să reziste la astfel de cutremure – chiar în serie -, să fie adusă într-o stare critică? Adepţii conspiraţiilor vin cu o ipoteză şocantă: „Japonia nu a fost victima unei catastrofe naturale, ci a fost atacată!”.

Coincidenţele nu-şi au locul în această catastrofă. Şi totuşi… Conducerea centralei a trecut la o procedură clasică: activitatea de revizie, în cadrul căreia măsurile de securitate ce ar fi orpit o încălzire a miezului au fost dezactivate. Este un procedeu standard ce se aplică periodic. Repet: în caest caz exclud orice coincidenţă. Cutremurul a avut loc exact în momentul în care se ştia că reactoarele sunt vulnerabile. Deci, Japonia a fost atacată! Reamintesc atacul din 2007 de la centrala nuclearo-electrică de la Nigata. Mai pe înţelesul tuturor: un astfel de atac nu ar fi o noutate.

În ajutorul teoriei conspiraţiei vine o sursă surprinzătoare, dar de încredere: Universitatea din Tokyo posedă un magnetometru cu inducţie ce măsoară activiatea şi schimbările în câmpul magnetic al Pământului. Prin urmare, acest dispozitiv poate detecta când dispozitivul HAARP, sau ceva asemănător, este activ. Iată surpriza: în perioada 7-9 martie 2010, activitatea telurică a fost normală, scăzută, pentru ca în perioada 9-11 martie activitatea să fie intensă. Este perioada în care s-a produs devastatorul cutremur, urmat de nenumărate replici. După 13 martie, situaţia a revenit la cea normală. Toate aceste schimbări pot fi găsite, în timp real, pe site-ul haarp.alaska.edu.

În acestă lume nebună, totul este posibil. Dar de ce se vrea ca Japonia să fie îngenunchiată? Deoarece viitorul omenirii, al tehnologiei, aşa cum îl văd japonezii este cel al roboţilor. Dar un viitor al roboţilor, care să aducă societatea omenească la un standard doar visat de dezvoltare şi prosperitate a omenirii nu se pupă deloc cu visul Elitei globale, a ocultiştilor care conduc lumea. Aceştia doresc să fie stăpânii lumii, populaţia Terrei să fie doar de circa un miliard de locuitori. Japonia reprezenta viitorul civilizaţiei.

RĂZBOIUL NEVĂZUT

Cotidianul "India Daily" titra pe 17 mai 2005: începutul unui nou sezon de război prin manipularea mascată a climei. Birourile naţionale de climă ale diferitelor ţări au început să prezică taifunuri şi cicloane pe tot globul. Cu toate acestea, unii oameni de ştiinţă sunt convinşi că vor exista numeroase tentative mascate de manipulare a climei prin crearea de cicloane ca simple experimente climaterice în încercarea de a le controla artificial. Cea mai modernă metodă de manipulare artificială a climei implică ionizarea "la comandă" a straturilor atmosferice aflate la o altitudine între 4500 şi 9000 de metri. Această "joacă" cu ionosfera planetei şi folosirea controlată a interacţiunilor dintre Soare şi Pământ poate creea efecte neprevăzute. Oamenii de ştiinţă au realizat că întreaga climă a planetei este determinată de radiaţia solară electromagnetică care ajunge pe Pământ. Există anumite indicii care arată că radiaţiile expulzate în urma furtunilor solare sunt direct responsabile de schimbările climei planetare. Iar aceste furtuni solare sunt determinate de un nivel neobişnuit de mare al energiilor care sosesc în sistemul nostru solar provenind dintr-o anumită zonă a galaxiei. (Despre toate aceste interacţiuni, Active Information Media a publicat o serie de articole. Detalii în Centura fotonică). S-au realizat diferite modele pe calculator despre rolul şi comportamentul ionosferei care acţioneaza ca un filtru în calea radiaţiilor solare în drumul lor spre suprafaţa Pământului. Dacă există metode de a controla acest filtru, atunci aceste metode şi tehnologii devin adevărate "pârghii" pentru modificarea climei planetare. Acesta este rezultatul la care s-a ajuns folosind cercetarea computerizată. Controlul ionosferei permite modificarea climei. Iar rezultatele sunt magice. Una dintre metodele de a controla ionosfera constă în a manipula artificial densitatea ionilor în această zonă atmosferică prin folosirea unor puternice transmiţătoare şi a unor întregi suprafeţe de teren "plantate" cu antene operând în gama de înaltă frecvenţă. Există suficiente informaţii publice pe această temă, atât pe internet cât şi în diverse jurnale de specialitate. Cel mai cunoscut mijloc de modificare climatică la nivel planetar este celebrul HAARP din Alaska. Tendinţe recente arată că folosirea super-conductoarelor în sateliţii spaţiali este un alt mijloc de a genera fluxuri electromagnetice intense pentru a "bombarda" ionosfera cu scopul de a controla artificial clima. Experţii declară că în acest sezon se vor folosi în repetate rânduri fluxuri electromagnetice puternice pentru a genera un comportament climatic mult mai violent decât până acum. Studii foarte recente, realizate în anumite ţări interesate de această temă, arată că folosirea unor fluxuri electromagnetice "inverse" poate neutraliza "bombardamentul" energetic destinat să modifice vremea. A început oare deja războiul nevăzut?

Am serioase motive să cred că asistăm la filmul apocaliptic al propriei noastre distrugeri. Pentru interese josnice! Aceasta este părerea mea.
http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=23061:terorismul-climatologic-i-rzboiul-geofizic&catid=1:dezvaluiri&Itemid=7

No comment!
Admin

7 comentarii:

  1. Despre HAARP si multe alte programe strict secrete, imi amintesc ca ani si ani de zile "cei in masura", s-au chinuit sa le ascunda, sa le nege existenta, apoi sa minimalizeze totul etc.etc.
    Din nefericire, tehnologia nu este de cele mai multe ori in interesul oamenilor, ci al unor "grupari meschine", deseori financiar-militar-hegemonice! Am ferma convingere ca va veni si ziua cand vom regreta enorm, daca vom mai avea timpul necesar macar pentru REGRETE...!

    RăspundețiȘtergere
  2. una bucata adaugire: vorbiti doar de Haarp-ul american...ei, bine, rusii au si ei asa ceva, ii zice "Shura", parca, iar sistemul lor are vreo zece ani inaintea americanilor, e cu cel putin o generatie de unde in avans...se afla, cica, la vreo 150 km de Nijnii-Novgorod...l-au folosit cu prilejul unor festivitati de impacare intre ei si chinezi, cind si-au comandat vreme buna, deturnind ploile spre Polonia, l-au mai folosit si peste noi cu ocazia inundatiilor alora de care pomeniti...se pare ca sint mai discreti decit amerikanski. si parca s-au si certat odata cu nesimtitii aia, cind au descoperit ca nu-sh ce seceta de pe la ei a fost cu dedicatie...
    si inca ceva: in Siberia se mai afla o instalatie electromagnetica...locul e numit Valea Mortii, nordul Siberiei, bazinul riului Viliuy, dar nu e a niciunuia dintre paminteni...cautati voi prin retea si veti gasi mai multe...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ionut ai dreptate dar ai uitat de kamcatka acolo sunt toate laboratoarele rusilor si inca ceva nu uita de alaska la americani, katrina seceta,inundatiile,acestea provin de acolo

      Ștergere
  3. Misterele Vaii Mortii din Siberia.
    =====================
    Rapoarte ale unor martori oculari referitoare la distrugerea de meteoriti deasupra Siberiei in anii 1984 si 2002 de catre „sfere exterminatoare” acorda un credit suplimentar descrierilor exploziilor din Tunguska din anul 1908 si legendelor antice.


    In data de 30 iunie 2008 va avea loc aniversarea a o suta de ani de la una dintre cele mai misterioase catastrofe planetare petrecute vreodata: explozia in Siberia a unui corp provenit din spatiu, in apropiere de bazinul raului Tunguska. Este greu de crezut ca in secolul trecut a mai existat vreun fenomen comparabil cu acesta. Forta totala a exploziei a depasit puterea combinata a bombelor de la Hiroshima si Nagasaki de 2.000 de ori! Efectele exploziei au fost vazute sau auzite pe o arie de aproape un milion de kilometri patrati, iar centrul seismografic din Irkutsk, situat la aproape 900 km, a inregistrat oscilatii ce corespundeau cu un cutremur de 4-5 grade pe scara Richter.
    Dupa sistematizarea unei foarte mari cantitati de date stiintifice si rapoarte provenite de la diferiti martori, cercetatorii din cadrul institutului au reusit sa determine cu exactitate cauza acestui fenomen atat de misterios. Ne-am decis prin urmare sa informam opinia publica asupra acestor fapte uimitoare, ce pot schimba complet modul nostru de raportare la lumea in care traim.
    Obiectul ce a provocat aceasta gigantica explozie a fost un meteorit, dar un meteorit ce a fost distrus de un „proiectil” lansat de catre o instalatie materiala. Dovezile si martorii oculari sugereaza ca meteoritul din Tunguska din anul 1908 a fost distrus de catre „sfere exterminatoare” constituite din plasma.
    Cu mult timp in urma, cineva a construit in locul numit „Valea Mortii” o instalatie complexa ce functioneaza si in zilele noastre. Este vorba despre o tehnologie ce depaseste cu mult nivelul nostru actual de dezvoltare.
    Distrugerea sau deflectia meteoritului a fost realizata utilizand un anumit tip de formatiuni electromagnetice, ce aveau aspectul unor sfere luminoase, foarte stralucitoare. In esenta, acestea sunt asemanatoare cu fulgerele globulare, diferenta fiind aceea ca cel mai mare fulger globular cunoscut de catre stiinta moderna este de aproape doi metri, in timp ce sferele utilizate aveau dimensiuni gigantice, unele avand chiar saizeci de metri in diametru!
    Zborul acestor „sfere exterminatoare” a fost observat in anul 1908 de catre mii de oameni din Siberiei, ceea ce a facut ca unii dintre martorii evenimentului de la Tunguska sa atribuie intreaga situatie aparitiei unei serii de fulgere globulare imense.
    Sferele exterminatoare se pare ca sunt produse de catre un generator localizat la mare adancime in pamant. Acest loc este asociat cu o arie geofizica distincta – asa numita „anomalie magnetica est-siberiana”. Publicatia periodica Tekhnika Molodiozhi (nr. 1 / 1984) o descrie ca pe o „super-anomalie magnetica, a carei sursa se gaseste la o adancime egala cu jumatate din raza Pamantului”. Cu alte cuvinte, generatorul energetic al complexului isi extrage energia chiar din interiorul Pamantului si se pare ca este, intr-o anumita masura, una din cauzele acestei anomalii.
    Investigatiile efectuate ulterior au demonstrat ca, in trecut, in aceste zone au avut loc mai multe astfel de explozii. In Siberia de Nord, in bazinul raului Viliuy, se gaseste o zona greu accesibila ce poarta urmele unor explozii nucleare devastatoare ce au avut loc acum opt sute de ani, eveniment ce a dus la distrugerea unor mari suprafete de padure si a raspandit fragmente de piatra pe o suprafata de sute de kilometri patrati. De-a lungul acestei zone se gasesc distribuite o serie de structuri metalice misterioase, unele localizate adanc sub pamant. Locuitorii din acele zone au descris in amanunt aceste obiecte metalice de dimensiuni mari, pe care le-au si desenat ulterior.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Numele antic al acestei zone este Uliuiu Cherkechekh, care in traducere libera inseamna „Valea Mortii”.
      In cercetarile intreprinse s-a descoperit un set de texte antice cu o vechime de peste 4.000 ani, numite Echutin Apposs Alanhor, ce vorbesc pe larg despre cataclismele petrecute in aceste locuri si descriu „instalatia” in termeni aproape stiintifici.
      Legendele yakute contin multe referiri la explozii, trombe arzatoare si sfere luminoase ce se ridicau in aer. Toate aceste fenomene erau intr-un fel sau altul asociate cu misterioasele constructii din metal ce se gasesc raspandite in „Valea Mortii”. Unele dintre ele sunt circulare, de dimensiuni mari, adevarate „case din fier”, fara geamuri si usi, ci doar o „mare deschizatura” in partea superioara a cupolei. Unele dintre ele s-au scufundat aproape complet in pamant, la suprafata ramanand vizibila doar o mica protuberanta.
      Cu mult timp in urma, au existat vanatori locali care au dormit in aceste camere. Imediat dupa aceasta au inceput sa se simta foarte rau, iar cei care au petrecut mai multe zile la rand in acele locuri au murit dupa un scurt timp. Yakutii spuneau ca aceste locuri erau „foarte rele si cel mai bine este sa nu mergi acolo”. Locatia acestor constructii era cunoscuta doar de catre batranii care in tinerete au fost vanatori si au vizitat des acele zone. Deoarece descendentii lor au adoptat un mod de viata mai stabil, aceasta cunoastere din trecut s-a pierdut, la aceasta contribuind si suprafata imensa a zonei in cauza – peste 100.000 km2.
      Martori care nu se cunosteau deloc intre ei au descris misterioasele constructii exact in acelasi fel. Stranii sunt si capacele metalice emisferice care acopera ceva necunoscut, raspandite in intrega zona. Legendele yakute afirma ca misterioasele sfere stralucitoare erau produse de catre „o deschizatura din care iesea fum si foc”, prevazuta cu „un capac din otel ce se inchidea cu zgomot”.
      Ultima data cand instalatia s-a activat, distrugand un meteorit ce intrase in atmosfera terestra, a fost la data de 24/25 septembrie 2002. Armata americana a inregistrat si ea aceasta explozie, cu ajutorul satelitilor militari.
      In „Valea Mortii” s-a observat o crestere a nivelului de radiatii la anumite intervale de timp – fenomen pe care specialistii nu au reusit sa il explice de-a lungul timpului. In timpul conflictului din Yugoslavia am observat de asemenea o crestere a emisiei de energie generata de instalatie. Desi pare incredibil, s-a determinat ca aceasta reactioneaza la miscarile sociale si la diferitele conflicte ce au loc la nivel planetar.
      Analizele medicale efectuate au evidentiat ca majoritatea oamenilor si animalelor din aceasta zona sufera de afectiuni datorate radiatiilor.

      Ștergere
    2. Un alt aspect important legat de explozia din Tunguska este ca toate animalele au parasit regiunea, cu aproximativ doua luni inainte de explozie, probabil datorita activarii instalatiei ce se pregatea de intampinarea meteoritului.

      Microsferule provenite de la explozia din Tunguska
      Compozitia chimica a microsferulelor gasite in turba de la locul dezastrului conduce indirect in acelasi sens. Acestea nu sunt obisnuite pentru meteoriti si sunt bogate in special in elemente alcaline. Gandindu-ne asupra mecanismului prin care actioneaza sferelele exterminatoare, putem presupune ca acestea se ataseaza de meteoritul aflat in zbor cu ajutorul puternicei lor incarcaturi electromagnetice si ii modifica traiectoria, astfel incat acesta este deviat in afara atmosferei terestre. In situatia in care traiectoria meteoritului era astfel incat facea imposibila deflectia, sferele exterminatoare distrugeau pur si simplu fragmentele de roca, topind efectiv substanta meteoritului, care se solidifica ulterior in sferule minuscule.
      Numeroase mostre de sol prelevate de la diferite distante fata de locul dezastrului prezentau in compozitia lor sferule de magnetit, care contineau pana la 10% nichel, fapt care sprijina ipoteza provenientei din spatiu a acestora. Pe langa magnetit s-au descoperit de asemenea si sfere din silicat. Dimensiunile acestora erau cuprinse intre 5 si 400 de microni. Particulele de magnetit prezentau o mare varietate de forme si suprafete cu diferite caracteristici. Pe langa formatiunile predominant sferice, se puteau gasi de asemenea si particule ce aveau forma unor stropi, rezultate din topirea substantei meteoritice sub influenta temperaturilor colosale produse de actiunea sferelor exterminatoare. Anumite sferule aveau o suprafata stralucitoare; altele aveau o suprafata mata, cenusie si uneori chiar cu pori fini, aspecte datorate in parte vaporizarii substantei meteoritului intr-un moment in care aceasta era inca vascoasa. Deseori sferele prezinta cavitati cu un aspect asemanator unei zguri. Uneori putem gasi conglomerate de sfere de magnetit si silicat, ceea ce arata ca acestea s-au format in acelasi timp, fiind o dovada a compozitiei complexe a meteoritului din Tunguska, meteorit asociat cu geneza acestor sferule.
      Cercetarile realizate intre anii 1961 si 1962 au stabilit ca exista un anumit model in distributia acestor sferule pe suprafata solului. Cea mai mare concentrare a lor a fost descoperita pe o fasie de 50-60 km latime, extinzandu-se spre nord-vest de epicentrul exploziei meteoritului si care poate fi urmarita pe mai mult de 250 km.

      Ștergere
    3. In zona dezastrului, pe o suprafata cu o raza de aproximativ 130 km, cu centrul situat in regiunea Kulik, se pot identifica trei zone cu turba imbogatita cu microsferule. Prima zona, cu o forma de secera, se curbeaza in jurul epicentrului. A doua zona reflecta miscarea bolidului in regiunea zonelor 4 si 5, spre est si nord-est de regiunea Kulik, in partea superioara a zonei sudice a fluviului Chunia si coincide astfel cu inceputul dezintegrarii meteoritului. A treia zona, cu dimensiuni foarte mari si forma neregulata, este localizata exact in regiunea craterului Voronov. Nu este o coincidenta faptul ca microsferulele din aceasta zona prezinta anumite particularitati in structura si formarea lor, fapt care le face diferite fata de cele din alte zone, deoarece distrugerea meteoritului a avut loc direct in pamant si astfel solul s-a amestecat cu materia meteoritica in timpul vaporizarii.
      Bolidul a fost complet vaporizat de catre explozie, iar produsele acestui proces au fost dispersate sub forma unor sfere extrem de fine pe o suprafata de 15.000 km2. Masa totala a acestora este estimata la aproximativ 10 tone. Acesta este motivul pentru care toate expeditiile realizate in regiunea exploziei nu au gasit nimic din meteorit, cu exceptia unui praf, format din sferule de silicat si magnetit, pe care suflul exploziei l-a raspandit pe intreg Pamantul.
      Vechea legenda epica Olonkho povesteste ca, la cateva decenii dupa zborul lui Niurgun Bootur, Kiun Erbiie („mesagerul aerian stralucitor”) a urcat in vazduh, anuntand aparitia lui Uot Usumu Tong Duurai. Aceasta sugereaza ca explozia de la Tunguska este identificata cu Niurgun Bootur.

      [Articol extras din Nexus New Times Magazine, Anul I, Numarul 1 (iunie - iulie 2005)]

      Ștergere