Bine ati venit pe acest blog! Avem sansa de a trai in vremuri memorabile! Semnele sfarsitului timpului, sunt tot mai evidente. Sigur, e vorba de timpul cum il stim. Urmeaza un altul. Poate acelasi, poate nu! ~ Blogul nu se doreste a fi un "blog apocaliptic"! Va fi doar un 'Blog de informare' la "zi", cu cele mai recente, deosebite teorii/conceptii/evenimente globale... Admin, Romania megalitica

Nu ati gasit ce cautati? Incercati Google search pe siteul nostru!

Translate / This page has a language translator on it so you can understand what is being talked...

joi, 18 octombrie 2012

Originea vieţii pe Pământ. O invalmaseala de teorii, ipoteze ...

 
Se crede că viața a început pe Pământ cu peste trei miliarde de ani în urmă și a evoluat, de la nivelul celor mai simple bacterii, într-o diversitate complexă de necuprins. Dar ce anume să fi determinat dezvoltarea în supa primordială a primelor organsime din singura lume cunoscută în Univers care găzduiește viață?
Experții au dezvoltat șapte mari teorii care ar putea explica această manifestare până acum unică.
 
Scântei electrice (fulgere)
 
(w540) Fulgere

 
O cercetare din anul 1953, experimentul Miller-Urey, a demonstrat că scânteile electrice pot genera aminoacizi și zaharuri într-o atmosferă încărcată cu apă, metan, amoniac și hidrogen. S-a speculat, de aici, posibilitatea ca fulgerele să fi contribuit la începuturile formării vieții terestre, versiune incipientă din care, milioane de ani mai târziu, molecule mai complexe s-ar fi putut dezvolta. Studii recente au amenințat teoria, demonstrând că atmosfera tânără a Pământului era săracă în hidrogen, dar tot știința a sugerat că norii vulcanici din aceeași perioadă puteau conține acest element, dimpreună cu metanul și amoniacul. Iar descărcările electrice îi traversau nemijlocit.
Din pământ am ieșit...
 
(w540) Argila

 
Potrivit unei idei elaborate de chimistul Alexander Graham Cairns-Smith, de la Universitatea Glasgow, din Scoția, primele molecule de viață s-ar fi putut forma în pământ, cu ajutorul cristalelor minerale de argilă. Mediul argilos ar avea capacitatea nu doar de fi concentrat laolaltă compuși organici, dar a ajutat și la organizarea lor în tipare, aproximativ după modul în care genele ADN-ului procedează astăzi. Rolul principal al ADN-ului este să stocheze informații despre cum ar trebui aranjate alte molecule. Secvențele genetice din ADN sunt instrucțiuni ale modului în care aminoacizii trebuie aranjați în proteine. Cairns-Smith sugerează că cristalele minerale din argilă ar fi putut ordona moleculele organice în tipare organizate. După un timp, moleculele organice au preluat această sarcină și s-au organizat autonom.
Izvoarele hidrotermale
 
(w540) Izvoare hi

 
Mai multe experimente au demonstrat cum un gaz vulcanic, oxisulfura de carbon (COS), ar fi putut instrumenta formarea “prebiotică” a peptidelor, cele mai scurte secvențe de aminoacizi din componența proteinelor. Acum trei miliarde de ani, COS ar fi putut fi generat pe fundul mărilor și oceanelor prin erupțiile izvoarelor hidrotermale, bogate în nutrienți. Deoarece oxisulfura de carbon se depreciază rapid în mediul acvatic, cercetătorii speculează că lanțurile de aminioacizi s-ar fi format pe roci din apropierea surselor de COS. Este posibil ca, din acest punct, moleculele organice să se fi concentrat și amestecat încât să genereze catalizatorii minerali necesari reacțiilor critice apariției microorganismelor elementare. Un indiciu al faptului că această teorie are o bază destul de solidă este faptul că și în prezent, izvoarele hidrotermale, bogate în energie chimică și termică, întrețin ecosisteme foarte active.
Debut înghețat

(w540) Lume de gh

 
Cu trei miliarde de ani în urmă, Soarele strălucea cu aproximativ o treime din puterea lui actuală. De aceea, este posibil ca oceanele, sau oceanul planetar, să fi fost acoperite de gheață. Acest strat ar fi putut avea o grosime de zeci, poate de sute de metri și ar fi protejat fragilii compuși organici din apa de dedesubt, sau chiar din gheață, de lumina ultravioletă ce ajungea pe Pământ nefiltrată de o atmosferă și de distrugătoarele impacturi cosmice. Frigul ar fi putut ajuta aceste molecule să supraviețuiască mai mult, făcând posibilă manifestarea reacțiilor necesare formării vieții. Ideea că viața și-ar avea originile în gheață este destul de nouă și întrucâtva contradictorie cu teorii mai larg acceptate. Totuși, potrivit cercetătorului Stanley Miller, care a sugerat teza de față, gheața înglobează anumite proprietăți ce o recomandă ca fiind un mediu potențial de formare a primelor molecule prebiotice.
 
Lumea ribonucleică
 
(w540) ARN

 
ADN-ul necesită proteine pentru a se forma, iar proteinele au nevoie de ADN pentru a exista, deci cum s-au putut alcătui aceste elemente fundamentale vieții unul fără ajutorul celuilalt? Răspunsul ar putea fi ARN-ul, sau acidul ribonucleic, cel care poate stoca informații precum ADN-ul, servi ca enzimă, asemenea proteinelor și ajuta atât la crearea primului cât și a celor din urmă. Cu timpul, ADN-ul și proteinele au înlocuit ARN-ul, deoarece ambele sunt mai eficiente, în termeni de genetică. ARN-ul mai există încă și îndeplinește unele funcționalități în organisme, inclusiv rolul de întrerupător pentru unele gene. Mulți oameni de știință sunt de acord că viața a trecut printr-o perioadă când ARN-ul (acid ribonucleic) era molecula dominantă, cea care a coordonat stagiile incipiente ale vieții. Totuși, această ipoteză nu explică modul în care ARN-ul în sine a fost posibil pe Pământ.
Molecula mică
 
(w540) Molecule o

 
Esența teoriei pe care chimistul american Robert Sharpiro și alti cercetători o denumesc “modelul moleculei mici”, pentru a explica originea vieții pe Pământ, constă în ideea că viața primordială a apărut oriunde condițiile au permis reacții chimice ciclice, consumatoare de energie, în “containere” naturale, ca de exemplu în cavitățile rocilor. Majoritatea acestor reacții nu erau foarte productive și rezistente, dar unele dintre ele ar fi putut forma sisteme chimice autosustenabile. Eventual, pe măsură ce alți compuși s-au alăturat, unii catalizatori s-au format, pavând drumul acestui tip de sisteme către un proces evolutiv. Altfel spus, în loc să evolueze din molecule complexe, așa cum este ARN-ul, viața ar fi putut demara cu molecule mai mici care au interacționat între ele în cicluri. În timp, de aici ar fi evoluat molecule mai complexe, care au preluat funcția executării acestor reacții, îndeplinind-o mai bine decât cele inițiale.
Panspermia
 
(w540) Panspermia

 
Poate că viața nici măcar nu a început pe Terra, ci a fost adusă aici din alte zone ale spațiului cosmic, o noțiune cunoscută drept „panspermie”. De exemplu, adesea, fragmente stâncoase sunt împrăștiate de pe suprafața planetei Marte în urma diferitelor impacturi cosmice. De asemenea, mai mulți meteoriți marțieni au fost descoperiți pe Pământ, iar cercetătorii au sugerat că ei ar fi adus microbi aici, cu miliarde de ani în urmă, teorie care ne-ar face pe toți să fim, de fapt, marțieni la origine. Alți oameni de știință au sugerat că viața ar fi putut călători pe Pământ „la bordul” unor comete ce au venit din sisteme solare îndepărtate. Interesant este, însă, la această teorie, că și dacă ar confirmată, misterul privitor la felul în care viața a început pe Pământ ar rămâne în picioare, doar că ar viza, în schimb, orice alt loc din Univers.
Sursa: Listverse
======================================
=======================
 
 
Teorii asupra originii vietii pe Pamant sunt multe, mai ales ca se imbogatesc neincetat, cu tot felul de variante. Fiecare proiect de cercetare aduce o variatie, schimba un amanunt si creeaza practic, o noua teorie.
 

Ipotezele creationiste

Ipotezele creationiste sunt cele mai vechi si sunt remarcabile prin dainuirea lor. Sunt inca de actualitate si au multi adepti, cu alte cuvinte, o teorie despre care se vorbeste mult e o teorie vie.
Esenta lor e binecunoscuta: cineva sau ceva, o fiinta sau o forta supranaturala, a facut tot ceea ce este viu in natura si in Univers. Fiecare cultura isi are versiunea sa proprie; monoteiste sau politeiste, religiile lumii includ, ca elemente de baza, mituri legate de aparitia vietii. Printre cele mai interesante se enumera miturile japoneze si tibetane.

Oare de ce apare Omul ca “facut” – fie printr-o interventie divina – fie din materia neinsufletita (lut, roci la triburile africane si in mitul lui deucalion, arbori la indo-europeni-indieni si germani), fie din alte forme de viata.
Bogumilistii, catarii, in general gnozele dualiste, chiar unele iraniene, vorbesc despre crearea omului din greseala sau mai bine spus… ca o greseala.
 

Teoria generatiei spontane

Teoria generatiei spontane a pesistat in paralel cu ideile creationiste ale ultimelor milenii, este o alta veche “explicatie” apartinand Antichitatii si Evului Mediu pana la jumatatea secolului al XIX-lea. Se credea astfel ca unele forme de viata pot aparea spontan din cauza insuficientei dezvoltari a stiintei si tehnologiei.
Teoria spune ca viata ia nastere din materia anorganica moarta. Aristotel spunea ca “tot ce este viu se poate obtine nu numai ca rezultat al incrucisarii ci si la descompunerea solului”.
Van Helmont (1577 – 1644) a propus si o “reteta” de obtinere a soarecilor din rufe murdare si seminte de graminee.
 
Savantul francez Louis Pasteur a demonstrat ca nici microorganismele nu apar prin generatie spontana. A folosit un flacon de sticla in forma de S, insa fara a-l astupa. A fiert bulionul pentru a-l steriliza si l-a introdus in flacon. Aerul putea sa intre in flacon, insa microorganismele se depuneau pe partea arcuita in jos a gatului, fara sa ajunga in bulion. Astfel, bulionul a ramas limpede si steril. Cand Pasteur a inclinat flaconul astfel in cat bulionul sa ajunga cu partea unde se aflau microorganismele, lichidul a fost contaminat, bacteriile s-au inmultit si bulionul a devenit tulbure.
Experimentul lui Louis Pasteur a demonstrat falsitatea teoriei generatiei spontane si faptul ca microorganismele sunt peste tot, deci si in aer.

Teoria Urey-Miller

Ce-a dea treia teorie, cunoscuta si ca teoria Urey-Miller, este cea conform careia “moleculele vietii” au aparut datorita unui factor extern gen radiatia ultravioleta si descarcarile electrice.
 

Teoria ribotipului

Barbieri a lansat aceasta teorie in 1981, considerand ca viata a aparut pe Pamant o data cu stramosii ribotipurilor actuale si a evoluat trecand prin etapa precelulara (aparitia ribozomilor), etapa protocelulara (sporirea greutatii moleculare a ribozomilor si formarea procariotelor si microeucariotelor), iar mai apoi prin etapa celulara (formarea din procariote a arhebacteriilor iar din microeucariote a eucariotelor, capatandu-se mitocondrii si cloroplaste).
 

Teoria progenotului

Conform acestei teorii, toate organismele actuale au o origine monoancestrala, ancestorul universal fiind progenotul – structura ipotetica cu organizare primitiva, mai simpla decat delula procariota actuala. In progenot informatia ereditara era determinata de acizii ribonucleici.
De la progenot au pornit doua linii primare evolutive ce au determinat aparitia arhebacteriilor si eubacteriilor, la care s-a alaturat apoi linia evolutiva a eucariotelor. Aceasta teorie presupune ca fiecare organism pastreaza in sine sub forma de macromolecule informationale (semantide – ADN, ARN, proteine), calea istorica a organismului respectiv.
 

Teoria lui Wachtershauser

Ultima dintre teoriile moderne – teoria lui Wachtershauser sustine ca acea sursa de energie vitala ar fi existat deja pe Pamant sub forma sulfurilor metalice. In 2002, Martin si Russell, au perfectionat teoria prin observarea directa a izvoarelor hidrotermale submarine, aflate la mari adancimi, unde exista din abundenta sulfuri metalice.

 

Viata din cer

S-a incercat de catre comunitatea stiintifica demonstrarea in mod indubitabil a faptului ca viata pe Pamant este produsul unei evolutii chimice. Dar daca “viata” ne-a sosit oarecum “de-a gata”, in chipul unor forme primitive, dar inzestrate cu tot ce trebuia pentru a metaboliza resursele mediului, pentru a se autoreproduce, pentru a fi considerate vii?

Este vorba de teoria panspermiei si teoria insamantarii cu germeni “from out of space”.
Exogeneza sustine ca viata a aparut purtata de meteoriti, alte corpuri ceresti sau praf cosmic. Poate ca viata a venit doar “semipreparata” si a gasit aici conditiile ideale. Se cunoaste faptul ca unii germeni pot rezista unor temperaturi extreme, in medii arctice, de lava, de intuneric, acide sau la foarte mari adancimi.

Dar ar putea un organism viu sa supravietuiasca unei calatorii interplanetare?
De ce nu? Voyager si alte sonde trimise in spatiu au descoperit astefel de surse de viata… in 1969 a fost descoperit un meteorit care prezenta urme de viata si exemplele pot continua la nesfarsit.
Acestea sunt teoriile, noi si vechi, antice si moderne, lumea creata de zei sau de extraterestri, prin evolutie chimica (supa organica, lumea ADN sau ARN) sau “primita” din spatiu! Aceasta e originea lumii si a vietii oare?
==========================================
============================

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Recent comments

Recent Comments Widget

Google+ Badge

COUNTERsite

Search, click here:

Follow

Click here: