De fiecare dată când citim sau vorbim cu noi înșine cu scopul de a reflecta asupra anumitor situații, creierul nostru generează o impresie sonoră pe care o interpretează în același fel în care analizează o voce exterioară reală, au descoperit cercetătorii francezi. Se pare că indiferent dacă citim în gând, medităm sau discutăm cu oamenii din jur, creierul nostru reacționează la fel.
Cu toții am trăit experiența de a avea pe parcursul întregii zile acea voce micuță care ne cunoaște și ne însoțește toate gândurile. Dar originea ei și felul în care este percepută de creier erau încă o enigmă. O echipă de experți din cadrul Centrului de Cercetare în Neurologie al Lyon și CHU Grenoble înlătură misterul din jurul acestui fenomen într-un studiu publicat de curând în The Journal of Neuroscience.
Mai exact, echipa condusă de Jean-Philippe Lachaux, director de cercetare la Inserm, a urmărit patru adulți diagnosticați cu epilepsie avansată. În cadrul tratamentului lor medical acestora le sunt implantați în creier electrozi care ajută encefalogramele să ofere semne mult mai clare. După ce au reperat în cortexul auditiv zona exactă care reacționează la sunetul unei voci exterioare, exprimată în realitate, cercetătorii le-au cerut voluntarilor să citească în gând un text care era derulat pe un ecran, fără detalii suplimentare.
Rezultatul: zona creierului care se activează la vocile ce vin din exterior reacționează la fel și în timpul unei lecturi silențioase ca și cum ar fi o ”gândire verbalizată”. ”Pentru prima dată, mulțumită acestui studiu, am putut să observăm în timp real traiectoria acestei voci”, a spus Jean-Philippe, coordonatorul acestui studiu. ”Rezultatele ne arată mai mult decât am fi sperat, dat fiind faptul că este vorba despre ceva atât de imaterial. Creierul creează sunete, pornind de la nimic, pentru fiecare cuvânt.”
Cea mai probabilă ipoteză este asocierea dintre sunete și cuvinte pe care o realizăm încă din copilărie când învățăm să vorbim, apoi, pe parcurs ce învățăm să citim cu voce tare devine un automatism pe care îl menținem întreaga viață. ”Această asociere stimulează creșterea conexiunilor între zonele creierului implicate care pentru asta se activează spontan una pentru cealaltă.”, relatează Lachaux potrivit Lefigaro.fr. Cercetătorii mai precizează că fenomenul este cu atât mai intens cu cât atenția cititorului este solicitată mai mult, de exemplu, atunci când textul este dificil sau când persoana în cauză nu citește cursiv.
Concluziile acestui studiu ar putea ajuta la reeducarea persoanelor care suferă de schizofrenie sau care sunt depresive.
Acestea nu reglementează ”micuța voce” și induc creierului gânduri negative, explică oamenii de știință. ”Dacă vom utiliza o tehnică similară celei pe care am aplicat-o în cadrul acestui studiu, am putea să le demonstrăm acestor persoane ce se întâmplă în creierul lor. Astfel ele și-ar putea îndepărta gândurile negre și ar putea recăpăta controlul asupra propriilor persoane”, a mai adăugat Jean-Philippe Lachaux, director de cercetare la Inserm.
Sursa:
Vocea interioara exista!
Fiecare o avem, discutam cu EA (EL), primim sfaturi!
Trebuie doar s-o constientizam, sa nu ne fie frica!
Eu cred ca este o "evidenţă" a Ingerului nostru Pazitor!
Nu te obliga nimeni, tu poti sa crezi ce vrei!
De pilda, in ce ma priveste, deseori am intalniri ... cu "VOCEA" mea, in visele onirice!
Aud tot ce mi se spune, discutam chiar, retin cu lux de amanunte tot ce mi se intampla, spune!
Sigur, nu a fost posibil totul asa..., din intamplare!
Am studiat mult fenomenele onirice si nu numai, am exersat, m-am educat, autoeducat!
Daca pot eu, puteti si voi! Este o super, super-experienta!
Catorva apropiati de mai multa vreme le-am povestit totul, explicand pe indelete ce si cum,
iar ei recent, mi-au povestit cu multa bucurie, incantare, ca au reusit sa-si intalneasca ... "VOCEA"!
===========================================
======================================================
===========================================================
Studiu:
ce se întâmplă în creierul unui clarvăzător
când intră în transă
Specialiştii au analizat procesele care se petrec la nivelul creierului unui clarvăzător în timp ce desfăşoară activităţi supranaturale. Comunicarea morţilor prin intermediul persoanelor clarvăzătoare a fost testată şi analizată de oamenii de ştiinţă cu ajutorul instrumentelor medicale de scanare.
Transa clarvăzătorilor se traduce la nivelul activităţii creierului printr-o scădere a nivelului de concentrare şi a conştiinţei, spun oamenii de ştiinţă.
Persoanele care pretind că au capacătăţi de clarviziune spun că întră în contact sau chiar sunt controlaţi de spiritul morţilor cu care comunică. O altă manifestare implică transe în care morţii ar scrie folosind mâinile clarvăzătorului, scrie livescience.com.
„Experieţele spirituale afectează activitatea cerebrală, acest fapt este cunoscut. Dar reacţia creierului la activităţi care implică clarviziunea, comunicarea cu spiritul unei persoane decedate, nu s-a bucurat de atenţie ştiinţifică”, a spus cercetătorul Andrew Newberg, director al departamentului de cercetare la Centrul de Medicină Integrată Myrna Brind, din cadrul Jefferson University, Philadelphia.
Studiul cercetătorilor face parte dintr-o abordare mai largă în care sunt analizate legăturile dintre experienţele religioase, spirituale şi creierul uman, modul în care sunt relaţionate. Aria de studiu este la începutul evoluţiei şi se numeşte „neuroteologie”,
a explicat specialistul pentru livescience.com.
Scrisul în transă
Cercetătorii au studiat 10 clarvăzători brazilieni. Ei au fost injectaţi cu o substanţă de contrast pentru analiza circulaţiei sângelui în creier. Astfel, oamenii de ştiinţă au observat care regiuni ale creierului erau active în timp ce voluntarii la experiment scriau normal, în comparaţie cu scrisul în timpul transei, sub controlul spiritelor.
„Nu cred că studiul dovedeşte sau contrazice ce pretind clarvăzătorii. Studiul ne arată ce se întâmplă atunci când ei intră în transă. Un ateu ar putea concluziona că experienţa este creată de creier, prin autosugestie, în timp ce clarvăzătorul ar spune că observaţiile reprezintă ceea ce se întâmplă atunci când creierul lor devine receptiv la spirite. Ambele concluzii sunt în concordanţă cu rezultatele studiului”, a concluzionat Andrew Newberg.
Din analiza scrisului clarvăzătorilor a reieşit că, atunci când erau în transă, scrisul lor era mai complex decât cel normal, cuvintele erau mai lungi şi mai multe într-o propoziţie, frazele erau mai descriptive. Cu cât clarvăzătorii voluntari erau mai experimentaţi, cu atât aceste caracteristici erau mai pronunţate.
Activitatea creierului în transă
Clarvăzătorii cu experienţă au înregistrat cel mai scăzut nivel de activitate în regiunile lobilor frontali ai creierului, în timpul transei. Aceste zone „se ocupă” cu raţiunea, planificarea, generearea limbajului, mişcarea şi rezolvarea problemelor. Cercetătorii au tradus aceste date printr-un nivel scăzut al concentrării şi al conştiinţei. Activitatea creierului în transă a fost, de asemenea, scăzută, în zona subcorticală din creier numită hippocampus, une sunt localizate emoţiile, precum şi în regiunea relaţionată auzului.
Rezultatele au determinat evaluarea activităţii creierului într-o lumină nouă: „în mod normal, considerăm că creierul este foarte activ atunci când o persoană desfăşoară o anumită activitate, dar am descoperit contrariul”, a declarat Newbrg pentru „LiveScience”.
În acelaşi fel, meditaţia şi improvizaţia muzicală pot fi asociate cu un nivel scăzut al activităţii cerebrale, acest fapt având potenţialul de a favoriza relaxarea şi creativitatea, conform estimării cercetătorului Julio Perez, de la Universitatea din Sao Paolo, din Brazilia.
Cu toate acestea, alţi factori care influenţează activitatea creierului, cum sunt alcoolul, drogurile, meditaţia sau improvizaţia muzicală determină declanşează zone ale creierului foarte diferite de transa clarvăzătorilor, au observat cercetătorii.
=====================
=====================================
====================================================
