Bine ati venit pe acest blog! Avem sansa de a trai in vremuri memorabile! Semnele sfarsitului timpului, sunt tot mai evidente. Sigur, e vorba de timpul cum il stim. Urmeaza un altul. Poate acelasi, poate nu! ~ Blogul nu se doreste a fi un "blog apocaliptic"! Va fi doar un 'Blog de informare' la "zi", cu cele mai recente, deosebite teorii/conceptii/evenimente globale... Admin, Romania megalitica

Nu ati gasit ce cautati? Incercati Google search pe siteul nostru!

Translate / This page has a language translator on it so you can understand what is being talked...

miercuri, 2 octombrie 2013

Semnele inceputului confirma. Meteorologii avertizeaza ca ne vom confrunta cu cea mai grea iarna din ultimii 350 de ani.

Cele mai moderne previziuni ale vremii se bazează mai nou pe activitatea Soarelui. Oamenii de știință sunt de părere că ceva ciudat se petrece cu steaua noastră, activitatea scăzând dramatic. Nimeni nu poate să-și explice ceea ce se întâmplă cu Soarele, dar cercetătorii ne avertizează să ne pregătim pentru cea mai friguroasă iarnă din ultimii 350 de ani.

S-a stabilit anterior că Soarele trece printr-un nou ciclu și că se apropie de perioadă în care își va schimba polii magnetici. Aceste evenimente sunt comune și conform calculelor specialiștilor ele trebuie să se întâmple în acest an. Singura mare întrebare, la care nu are nimeni niciun răspuns, se referă la cauza pentru care activitatea solară a scăzut atât de mult?
 
Dacă privim în trecut, cercetătorii au mai consemnat o asemenea perioadă de lenevie a Soarelui, care s-a petrecut între anii 1645-1715. Acea perioadă corespunde cu momentul de 50 de ani în care omenirea a experimentat cele mai friguroase și grele ierni din câte au existat în ultimii 2000 de ani. Activitatea solară scăzută din acea perioadă a schimbat pe deplin ideea de iarnă și de frig în cele mai multe regiuni de pe Terra. Unii meteorologi o numesc chiar perioada mini-erei glaciare, pentru că pe timp de iarnă zone întregi se aflau sub straturi imense de zăpadă, iar frigul făcea numeroase victime.
 
 http://www.fourwinds10.net/resources/uploads/images/haarp1.jpg

Nori ciudaţi,  spirale  pe  cer,  fenomene meteo bizare.  Program ştiinţific de cercetare a ionosferei sau  act de vandalism global?

Realitate  sau ficţiune?
12 mai 2008 – Cutremur cu magnitudinea de 7,9 grade pe scara Richter în China, provincia Sichuan. La o lună de la catastrofă, autorităţile estimează în jur  de  28.000 morţi. Dispăruţii încă  nedescoperiţi nu  se  mai  pot afla în viaţă după atâta vreme. Martori oculari declară că au  observat lumini ciudate pe  cer înainte cu câteva minute de începerea seismului.

12 ianuarie 2010 – Cutremur cu  magnitudinea de 7,0 grade pe scara Richter  în Haiti, epicentrul în  apropiere de  capitala Port-au-Prince.  Numărul total  de  victime  apreciat la 230.000 morţi,  300.000 răniţi   și  1.000.000 de oameni rămași fără adăpost. Preşedintele Venezuelei, Hugo Chavez, declară că nu  este vorba  decât  despre un test scăpat  de sub control al marinei americane. Politologul Claudia von Werlhof  din cadrul Universităţii de Politologie din  Innsbruck   susţine că seismul a fost provocat în mod  artificial.

11 martie 2011 – Cutremur cu magnitudinea 9,0 grade pe scara  Richter  în Japonia, epicentrul   în    regiunea    Tohoku,   Oceanul  Pacific. Seismul,  considerat drept cel mai puternic   din    istoria    Japoniei,    provoacă valuri tsunami înalte  de  zece  metri.  Centrala nucleară de la Fukushima devine o bombă  cu ceas. O ipoteză șocantă  circulă  pe forumurile de specialitate: Japonia  nu a fost victima  unei catastrofe naturale, ci a  fost  atacată chiar  în timpul unei  proceduri ciclice  de  „revizie” a reactorului, când  multe  dintre protocoalele de securitate erau  dezactivate. La prima vedere, totul  pare  un  scenariu SF, dar  adepţii teoriei conspiraţiei susţin că un astfel de atac nu ar fi o noutate.

 Suspecţii  principali: SUA, Rusia  şi China. Arma folosită? Mult controversatul dispozitiv HAARP.
High-Frequency Active Auroral Research Program (Program Activ Auroral de Cercetare cu Frecvenţe Foarte Înalte), demarat în 1992 la Institutul de Geofizică  al Universităţii Alaska din  Fairbanks, este  un  proiect știinţific  creat pentru determinarea comportamentului ozonului, azotului și ionilor la bombardamentul  radiaţiei solare  și  cosmice,  precum și  la emisia  de radiaţii de înaltă  sau joasă frecvenţă de  pe  Pământ. Bugetul  anual recunoscut în mod  oficial este  de 30 de milioane de dolari, deşi se pare că în realitate finanţarea este mult mai mare.  Titularul de proiect este Departamentul Apărării al Statelor  Unite, respectiv US Navy  și US Air Force.


Într-o zonă arctică aflată la 320 de kilometri est de oraşul Anchorage din Alaska, Pentagonul a ridicat un puternic transmiţător proiectat să trimită mai mult de 3.000 de megawaţi în straturile superioare ale atmosferei.
HAARP  utilizează un echipament terestru constituit dintr-o reţea de antene. Acest sistem de antene speciale  de mare  putere este descris de către unii oameni de știinţă drept „o teribilă armă    geofizică,    strategică  şi   cosmică   de energie   dirijată”,  „o  reeditare a  proiectului Star Wars într-o formă  mult  mai economică și, în acelaşi  timp,  mult  mai periculoasă, capabil să  provoace schimbarea  vremii,   producând ploi torenţiale, uragane, inundaţii și chiar cutremure”.



Într-o  formulare simplificată, dispozitivul HAARP este un radiotelescop inversat, în sensul  că  antenele trimit   semnale în  loc  să  le primească. Această  tehnologie foloseşte  fascicule  de  unde radio  extrem de  puternice care încălzesc  unele  zone ale ionosferei pentru a le împinge în sus. Undele electromagnetice sunt apoi  reflectate către  Pământ, penetrând absolut orice, cu sau fără viaţă.

Proiectul similar  european numit EISCAT, acronim al European Incoherent Scatter Scientific Association,  este   amplasat  în  Norvegia  şi Suedia.   Ţările  participante  sunt   Marea   Britanie,  Germania, Norvegia, Suedia,  Finlanda, China  și  Japonia.   Rusia  a  dezvoltat propria bază   de   cercetare  a  ionosferei,  denumită SURA,  la  Vasilsurk.  Numeroşi  savanţi  şi experţi  în   armament,  cât   şi   deputaţi  ai Parlamentului European, se arată  deosebit de preocupaţi  de   dezvoltarea  acestui   proiect. Gratan Healy,  expert  în energie  și consilier  al OSCE,  a  dezvăluit că  este  foarte  posibil   să reprezinte  „arma  finală”   ce  poate   duce   la sfârşitul civilizaţiei umane, mărturisind faptul că „războiul geoclimatic a devenit o realitate”.

Richard Williams,  de la Laboratorul Davis Sarnoff,  Princeton,  este  mult   mai  categoric:
„HAARP constituie un act iresponsabil de vandalism global.  Pe  lângă   experimente de modificări climaterice s-au realizat pene  totale de  curent și suspendarea comunicaţiilor fără ca  nimeni să  fie  tras  la  răspundere datorită secretizării totale a operaţiunilor militare. Practic, prin  programul HAARP  se experimentează manipularea vremii,  uriaşe  explozii în  scoarţa   terestră  declanşatoare de  mişcări tectonice, plus  utilizarea sistemelor de comunicaţii şi de energie  electrică drept arme strategice. Nu întâmplător administraţia Bush a refuzat  să  semneze  Acordul  de   la  Kyoto privind combaterea încălzirii generale a temperaturii pe Terra.”  Dr. Daniel  Winter, fizician  din  Waynesville, Carolina de  Nord, afirmă   că  „este  foarte  probabil ca  asocierea dintre emisiile  de înaltă  frecvenţă ale sistemului HAARP  şi frecvenţele naturale extrem de joase ale Terrei să declanşeze efecte secundare imprevizibile cum ar fi dereglarea echilibrului ecologic sau folosirea  sa ca terorism ecologic”, remarcând faptul că „de la descoperirea tehnicii  radiofonice direcţionale se constată dispariţia coniferelor şi a foioaselor”.

De-a lungul timpului, SUA a experimentat diverse proiecte privind  proprietăţile  și  utilizarea   undelor  electromagnetice –  Argus  în 1958, Starfish în  1962, Solar Power Satellite în 1968 și 1978, Space Shuttle Experiments în 1985, Mighty  Oaks  în  1986,  Desert  Storm  în  1991, Alliate  Force în  1999 – ce  aveau drept scop distrugerea  comunicaţiilor inamicului folosind ionosfera și undele electromagnetice. Dacă armata americană, în colaborare cu Universitatea Fairbanks din Alaska, poate demonstra  că noua  tehnologie de  tip  HAARP  este funcţională şi sigură, ambele  au  de  câştigat. Armata obţine  un scut protector relativ  ieftin, iar  universitatea se  poate   lăuda cu  cea  mai spectaculoasă manipulare geofizică  de la exploziile în atmosferă ale bombelor nucleare.


Pe 10 decembrie 2009, o spirală albastră ciudată şi-a făcut apariţia pe cerul Norvegiei. Unii oameni de ştiinţă afirmă că n-a fost decât rezultatul unui experiment HAARP care a găurit ionosfera, producând pătrunderea şi mărirea puterii de penetrare a razelor cosmice nocive.

Sistemul HAARP  se bazează pe cercetările fizicianului Bernard J. Eastlund, care a dezvoltat  studiile  lui  Nikolas  Tesla,  autorul  unei teorii  conform căreia  Pământul este  un  conductor uriaș  și sigur,  dând posibilitatea organizării  sistemului de telecomunicaţii. Brevetul american al lui  Eastlund, Metodă şi aparatură pentru  alterarea unei  regiuni  din  atmosfera, ionosfera şi  magnetosfera Pământului, a  fost etichetat ca secret timp  de un an. Prin încălzitorul  ionosferic Eastlund, radiaţia  frecvenţei radio   este   concentrată  şi  focalizată  într-un punct  din   ionosferă, trimiţându-se  astfel   o cantitate de energie  de 1 Watt/cm3, comparativ  cu  alte  dispozitive  capabile să  producă doar  o milionime de Watt.

 „Controlul vremii este  posibil,  spre  exemplu, prin  modificarea tiparului vânturilor din atmosfera superioară. Pot avea  loc modificări moleculare ale atmosferei  astfel  încât  să se obţină  efecte  pozitive asupra mediului. Pe  lângă   schimbarea propriu-zisă a compoziţiei moleculare a unei regiuni atmosferice, poate   fi mărită concentraţia  unei  anumite molecule sau  a anumitor molecule. De exemplu, concentraţiile de ozon și azot  din  atmosferă pot  fi mărite artificial. Încălzitorul ionosferic de mare putere ar putea controla vremea pe  principiul aflat  la  baza uneia   dintre  invenţiile lui  Nikolas  Tesla  și anume rezonanţa care  influenţează sistemele planetei. Dacă  sistemul HAARP  ar funcţiona la capacitate deplină, s-ar putea induce schimbarea  climei unei întregi  emisfere.”


Pe 25 iunie 2011, un ciudat nor rotativ pe orizontală a fost vizibil pe o plajă din Florida, un fenomen care apare tot mai des pe tot globul.

Zbigniew Brzezinski, fost consilier  pe probleme  de securitate naţională al Preşedintelui Carter, a scris și el despre folosirea emiţătorilor de  fascicule  puternice de  energie  în războiul geofizic şi climatic, indicând modul în care pot fi cauzate aceste efecte. Prin adăugarea de energie  în mediul nostru înconjurător se pot obţine   efecte  puternice.  Totuşi,   omenirea a adăugat deja mediului cantităţi substanţiale de energie  electromagnetică, fără  a şti  care  este masa  critică. Oare  aceste adăugări nu au avut nici un efect sau există o cantitate cumulativă de  la care  stricăciunile sunt  ireversibile? Este HAARP încă un pas al unei călătorii fără întoarcere? Ne aflăm  oare  pe punctul de a ne îmbarca într-un  experiment energetic ce  va elibera  alţi demoni din cutia Pandorei?

În rapoartele Congresului american se vorbeşte despre utilizarea sistemului HAARP pentru penetrarea Pământului prin   semnale reflectate de  ionosferă. Aceste  semnale vor  fi folosite  pentru a  privi  în  interiorul planetei până   la  o  adâncime  de  mulţi   kilometri,  în scopul   de  a  localiza   depozite de  muniţii și tuneluri subterane ori zăcăminte naturale precum  petrolul.  Problema constă   în  faptul că frecvenţa necesară pentru radiaţiile de  penetrare   a  Pământului se  află  în  gama   care  ar putea avea  efecte  profunde asupra migraţiei peştilor şi animalelor sălbatice,  migraţie ce se bazează pe  câmpuri energetice neperturbate pentru  parcurgerea  traseelor fireşti.   Într-un interviu recent,  dr. Elizabeth Rauscher, om de știinţă  independent, cu o carieră  vastă şi impresionantă în domeniul fizicii marilor energii, afirmă despre programul HAARP: „Se vor  pompa cantităţi imense  de  energie  într-o configuraţie moleculară extrem de delicată ce alcătuieşte structura multistratificată pe care o numim ionosferă”, explicând faptul că ionosfera  este  predispusă la reacţii  catalitice.  Dacă se modifică o mică  parte,  se poate  produce o schimbare majoră.

Dr.  Daniel  Winter,  fizician  din Waynesville, Carolina de Nord, susţine că este foarte  probabil ca asocierea dintre frecvenţele înalte  ale sistemului HAARP  şi frecvenţele naturale extrem de joase să declanşeze efecte secundare  nebănuite.  Se  vorbeşte  despre dezechilibre provocate deja de epoca industrială şi atomică, în special de iradierea mediului înconjurător cu particule mici de mare  viteză comparabile „cu nişte titireze minuscule”. Nivelul nenatural de mişcare a particulelor de energii  înalte  din atmosferă şi din centurile de radiaţii care înconjoară Pământul, numite centurile  Van  Allen,  este  răspunzător de  schimbarea  vremii.  Pe  de  altă  parte,  Pământul îşi descarcă excesul  de căldură şi îşi recapătă echilibrul prin  cutremure şi activitate vulcanică. „Starea  energetică anormală a Terrei şi a  atmosferei  sale  poate   fi  comparată  cu  o baterie   de  maşină supraîncărcată, cu  fluxul normal  de   energie   blocat,   rezultatul  fiind puncte  fierbinţi,  arcuri   electrice,   crăpături fizice şi turbulenţă generală generată de energia blocată  ce încearcă  să iasă.”

Oamenii de știinţă  lucrează de 20 de ani la metodele  războiului  geoclimatic, pe  care  îl numesc eufemistic „modificarea vremii”. Americanii recunosc că în  timpul războiului din Vietnam au cheltuit sume  importante pentru   desfăşurarea  Operaţiunii  Popeye, prima aplicaţie a războiului climateric. În 1967, Pentagonul a încercat să prelungească artificial sezonul ploilor  musonice şi să blocheze prin inundaţii de mare  amploare principalul drum de aprovizionare al forţelor  comuniste din Vietnamul de Sud. Ministerul Apărării al SUA a oferit exemple de studii de manipulare a fulgerelor şi a uraganelor prin proiectele Skyfire şi Stormfury. S-au avut în vedere tehnologii complicate  care  să producă efecte  pe  scară  mare. Studierea căilor de a provoca şi detecta cutremure a reprezentat în urmă cu zeci de ani o parte  din  proiectul Prime Argus.  Finanţarea acestui  proiect a fost acordată de Defense Advanced  Research Projects  Agency,  DARPA, acum cu acronimul ARPA. În 1994, aviaţia  militară americană şi-a făcut public  planul Spacecast 2020 care include controlul vremii, cu observaţia că „folosirea tehnicilor de  modificare a mediului pentru a distruge sau produce pagube unui alt stat este interzisă“.

În  1958, consilierul şef  al  Casei  Albe  pe teme  legate  de  modificarea vremii,  căpitanul Howard T.  Orville,   a  afirmat că  Ministerul Apărării al SUA studiază „moduri de manipulare  a  sarcinilor  electrice   ale  Pământului şi cerului, așadar de  influenţare a vremii,  prin folosirea  unui fascicul  electronic pentru ionizarea sau deionizarea atmosferei deasupra unei suprafeţe date“. În 1966, profesorul Gordon J. F. MacDonald, director adjunct al Institutului de Geofizică  şi Fizică Planetară de la Universitatea din Los Angeles,  consilier  ştiinţific   al  Preşedintelui  Johnson,   a  publicat lucrări cu privire la folosirea  tehnologiilor de control  al mediului în scopuri militare, făcând un  comentariu revelator: „Cheia  unui război geofizic  constă  în identificarea instabilităţilor mediului, astfel încât prin  adăugarea unei cantităţi mici  de  energie  să  se elibereze cantităţi  mult  mai  mari  de  energie.” MacDonald avea  mai multe  idei de folosire  a mediului ca pe  un  sistem  de  armament şi a contribuit la ceea ce era un vis, pentru acea vreme. În capitolul  Cum  să distrugem  mediul  din  cartea   În cazul în care nu obţinem pacea, descrie  cum  se poate  folosi  manipularea vremii,  modificarea climei, topirea sau dislocarea calotelor polare, tehnicile de  diminuare a  stratului de  ozon, ingineria cutremurelor, controlul valurilor oceanice   şi  manipularea  undelor  cerebrale prin  folosirea  câmpurilor  energetice ale  planetei,  susţinând că aceste  tipuri de arme  sunt practic   nedetectabile  de  către   victime.   Este oare HAARP  acea armă?

HAARP  bombardează ionosfera acolo unde ea este relativ instabilă. Un aspect care nu trebuie uitat este acela că ionosfera este un scut electric  activ  care  protejează planeta de  bombardamentul constant cu particule de  energie ridicată din  spaţiu. Această   plasmă conductoare,  împreună cu câmpul magnetic al Pământului, captează plasma electrică  din spaţiu şi o împiedică să ajungă  direct  la suprafaţa terestră, afirmă  Charles Yost  de  la Dynamic Systems, Leicester, Carolina de Nord:
„Dacă  ionosfera este profund afectată, atmosfera de dedesubt va reacţiona.” Tot el declara într-un interviu că există o conexiune electrică foarte  puternică între  ionosferă şi partea din atmosferă unde se formează vremea, denumită și atmosfera inferioară. Rezonanţa armonică în reţeaua electrică,  un efect electric  creat de om, produce căderea particulelor încărcate electric din  centurile de  radiaţie Van  Allen,  iar  ionii care cad creează cristale de gheaţă ce duc la formarea norilor  de ploaie.
Ce face HAARP?  Energia  lansată de încălzitorul ionosferic nu  e mare  prin  comparaţie cu  totalul  energiei din  ionosferă, dar  documentele HAARP  recunosc că pot  fi eliberate cantităţi de  mii  de  ori  mai  mari  de  energie decât  cele luate  în calcul până  acum.  La fel ca în cazul „cheii războiului geofizic”  a lui MacDonald, efectele  „nonliniare” ale  încălzitorului ionosferic înseamnă un  impuls iniţial mic cu un efect mare.  ,,Schimbările în câmpul electric  al Pământului rezultate în urma unei explozii  solare  ce modulează conductivitatea pot   avea   un  efect  greu   de  detectat  asupra vremii;  situaţia poate  fi diferită atunci   când schimbările în câmpul electric sunt  cauzate de o ionizarea artificială.”


Energia uriaşă generată prin amplificarea de milioane de ori a undelor radio poate distruge orice obiect staţionar sau în mişcare în orice loc de pe Pământ. (ⓒ Jason Weingart– http://www.lightningfastmedia.com)

În ultimii  ani,  asistăm la modificări drastice din punct de vedere climatic.  Ploi torenţiale, vânturi puternice, căderi  masive de zăpadă, secetă,  uragane, cutremure, alunecări de teren.  Singura explicaţie pe care o primim este încălzirea globală  a planetei. Posibilitatea folosirii  fenomenelor meteo   ca  armă   şi  manipularea acestora în interes  propriu pare  a fi pură ficţiune.   Însă  după decenii   de  controverse,   comunitatea  ştiinţifică internaţională recunoaşte astăzi  aproape unanim primejdia catastrofală a schimbărilor climatice provocate de  mâna   omului. Manipularea fenomenelor meteorologice ar putea deveni cea mai devastatoare tactică în războaiele viitorului.

Deşi rareori se recunoaşte în reuniunile ştiinţifice,  există  în  momentul de  faţă  o  nouă generaţie de arme electromagnetice sofisticate. Conform unui document al US Air Force, intitulat  AF 2025 Final Report, războiul climateric oferă o vastă aplicaţie în domeniul manipulării climei,  punând  inamicul să  se  confrunte cu inundaţii devastatoare, uragane de mare intensitate, secete  prelungite şi cutremure cu grad  mare  pe scara Richter. „Modificările artificiale ale climei  au  devenit acum  parte  componentă a securităţii interne şi internaţionale, având inclusiv aplicaţii  defensive și putând fi utilizate în scop de descurajare. Capacitatea de a provoca artificial  precipitaţii intense, ceaţă densă şi furtuni de  mare  intensitate, ori de  a produce o  climă  artificială în  anumite zone precise  sau  un  cutremur de  mare  intensitate fac parte  acum din setul de tehnologii disponibile”.

Până  la  urmă, tehnologiile revoluţionare pot fi utilizate pentru vindecarea şi ajutorarea umanităţii. Oamenii și-au  dorit  dintotdeauna să  poată controla vremea pentru  a  nu  mai depinde de capriciile unor zei neîndurători. De la  săgeţile   trimise  în   văzduh  și  până   la rachetele moderne pentru spargerea norilor, mulţi  au încercat  să influenţeze clima.  Dar ce se întâmplă dacă  ne jucăm  cu lucruri pe care nu le putem controla? Răspunsul acestei întrebări  este  probabil vital  pentru supravieţuirea rasei umane.


 
Acest program constă dintr-un sistem de antene speciale, de mare putere, prin care se realizează ’’controlul modificărilor din atmosferă’’, care produce afecţiuni grave în atmosferă şi-n scoarţa terestră. Acesta este condus de Air Force Research Laboratory’s Space Vehicles Directorate.HARP induce modificări neînsemnate de temperatură în ionosferă, ale căror rezultate şi influenţă pe Terra, sunt apoi analizate. HARP a fost instalat în mare secret în 1992 la Gokona (Alasca), într-o regiune izolată. În 1997 a intrat în funcţiune întregul complex, format din 180 de tunuri înalte de 21 metri, alcătuind o arie de transmiţătoare capabile să trimită unde radio de 2,5-10 MHz, cu o putere de peste 3 gigawaţi (3000 W). În urma unui cutremur produs în ionosferă de un fascicul cu microunde de 3000 W n-ar mai rămâne nimic pe faţa pământului. Războiul climatic este astăzi o realitate. În acest extrem de periculos domeniu militar sunt implicate Statele Unite, Rusia, China, India ş.a. Experienţele războiului climatic sunt în deplină desfăşurare şi lovesc în prezent zone întinse ale planetei noastre.
 
Dr. Nicholas Begich (un adversar activ al programului HAARP) explică: „HAARP este în realitate un bombardament al ionosferei cu unde radio extrem de puternice, care afectează diverse zone ale planetei. Undele electromagnetice revin pe pământ din ionosferă şi penetrează totul pe scoarţă – viu sau mort – generând fenomene absolut devastatoare. Richard Williams de la Laboratorul Davis Sarnoff din Princeton este mult mai categoric: „HAARP constituie un act iresponsabil de vandalism global”. Chiar documentele Pentagonului sugerează că scopul HAARP este „exploatarea ionosferei în scopurile Departamentului apărării”. În acest scop, pe lângă experimente de modificări climaterice, HAARP a realizat, chiar în SUA, pene totale de curent, întreruperea curentului pe regiuni întregi, suspendarea comunicaţiilor etc., fără să fie tras la răspundere, grație secretizării totale a operaţiunilor militare. Practic, din 1992, prin programul HAARP, SUA experimentează manipularea acoperită a schimbărilor climatice, uriaşe explozii în scoarţa terestră, declanşatoare de mişcări tectonice, utilizarea sistemelor de comunicaţii şi de energie electrică drept arme strategice, care vor le vor permite lor şi Noii Ordini Mondiale să domine regiuni întinse ale Terrei. Să reamintim că, deloc întâmplător, Administrația Bush a refuzat permanent să semneze „Acordul de la Kyoto”, privind combaterea încălzirii generale a temperaturii pe Terra.
 
HAARP contra ţărilor de pe „axa răului”
Ceea ce mass-media a trecut sub tăcere sunt schimbările dramatice şi neobişnuite din ultimii ani, care au intervenit în ţări considerate de Administraţia Bush ca fiind pe axa răului. În Coreea de Nord, s-a consemnat o succesiune de stări de secetă, urmate de mari inundaţii. Rezultatul: întregul sistem agricol al ţării a fost distrus, iar țara a fost nevoită să recurgă la masive importuri de alimente, pentru a preveni foametea. În Cuba, modelul a fost similar – secete cumplite, urmate de inundaţii devastatoare, cu aceleaşi rezultate: importul de alimente sau foametea. În Iran, Irak şi Siria asistăm la o secetă prelungită începând din 1999. În Afganistan, 4 ani de secetă au premers invazia americana din 2001, distrugând total economia rurală şi aducând o foamete cumplită. Tehnicile de modificare a vremii pot destabiliza puternic economia unor ţări, le pot afecta grav ecosistemul şi pot produce boli în masă. Aceste state vor fi astfel silite să solicite „ajutor internaţional”, cum este de pildă cel acordat de Armata SUA în zona Oceanului Indian, permiţând astfel americanilor să ocupe zone strategice, sub pretexte umanitare. De notat aici că India (putere nucleară) a refuzat politicos „ajutorul”, declarând că are toate resursele necesare gestionării situaţiei!
 
HAARP în date şi cifre
Într-o zonă arctică, aflată la 320 km est de oraşul Anchorage din Alaska, Pentagonul a ridicat un puternic transmiţător, proiectat să trimită mai mult de 3000 megawaţi în straturile superioare ale atmosferei. Acesta este proiectul HAARP, şi a costat SUA peste 30 de milioane de dolari. Scopul? „Pentru a studia variaţiile complexe din ionosfera Alaskăi” conform Marinei şi Forţelor Aeriene SUA. La care Pentagonul adaugă: „şi pentru a dezvolta noi tehnologii de comunicaţie şi supraveghere, care vor permite armatei să trimită semnale spre submarinele nucleare şi spre bazele militare din subsol”. Complexul HAARP este situat într-o regiune izolată, lângă orăşelul Gakona, din Alaska. În 1997 a intrat în funcţiune întregul complex, format din 180 de turnuri înalte de 21 m, formând o arie de transmiţătoare capabile să trimită unde radio de 2,5-10 MHz, cu o putere de peste 3 gigawaţi.
 
Organizaţia Naţiunilor Unite este apendicele SUA
În ciuda multiplelor cercetări ştiinţifice care s-au făcut în domeniu, ONU nu a avut niciodată pe agenda de discuţii problema manipulărilor climatice în scopuri militare. Subiecte ca „război climatic” sau „tehnici de modificare a mediului” nu au fost amintite nici de delegaţiile oficiale şi nici de grupurile de acţiune în domeniul mediului care au participat la Conferinţa de la Haga pe tema schimbărilor climatice, din noiembrie 2000. Se pare că, în această direcţie, ONU şi celelalte organizaţii cu nume pompoase nu sunt decât nişte apendice ale complexului militaro-industrial mondial. Dr. Rosalie Bertell, binecunoscuta cercetătoare în domeniul radiațiilor ionizante, confirmă că „oamenii de ştiinţă din armata SUA lucrează în prezent la realizarea de sisteme climatice folosite ca arme de război. Metodele includ crearea şi dezvoltarea de furtuni puternice şi direcţionarea evaporării apei în atmosfera Pământului pentru a produce inundaţii direcţionate”.
 
Francmasonul Zbigniew Brzezinski „vedea” deja din 1970, aşa cum scria în cartea sa Between Two Ages: America’s Role in the Technotronic Era (Între două epoci: Rolul Americii în era tehnotronică) faptul că „tehnologia va pune la dispoziţia conducătorilor lumii anumite tehnici pentru declanşarea unui război secret. Tehnicile de modificare a vremii vor putea fi folosite pentru a produce îndelungi perioade de secetă sau furtuni puternice”. Nu mai este un secret pentru nimeni că asemenea „calităţi” de prezicător nu sunt de domeniul paranormalului: este vorba doar de înfăptuirea acestor „preziceri” care sunt puse la cale chiar de marii maeştri masoni, cu ajutorul oligarhiei militaro-industriale mondiale.
 
Deşi HAARP este prezentat opiniei publice ca un simplu „program de cercetare academică”, conform afirmaţiilor oficiale, dr. Rosalie Bertell subliniază că, în plus faţă de manipularea vremii, HAARP mai foloseşte şi la altceva. „Prin reflectarea spre sol a unor semnale de foarte joasă frecvenţă, dar de o mare intensitate, se pot modifica procesele de gândire şi cele emoţionale ale oamenilor aflaţi într-o zonă ţintă şi se pot influenţa dramatic mişcările plăcilor tectonice, ducând la cutremure artificiale”.
Marc Filterman, fost ofiţer în armata franceză, subliniază câteva tipuri de „arme neconvenţionale” care utilizează unde electromagnetice radio. El se referă la „războiul climatic”, indicând că atât SUA cât şi URSS ajunseseră deja în 1980 la rezultate remarcabile în „provocarea schimbărilor bruşte de vreme (uragane, secetă)”. Aceste tehnologii fac posibilă „declanşarea unor perturbări atmosferice folosind semnale radar de foarte joasă frecvenţă (ELF)”.
 
Cercetătorul dr. Nicholas Begich îl descrie ca „o tehnologie de transmitere a undelor radio foarte puternice, care împing în sus zone largi din ionosferă (stratul cel mai înalt al atmosferei) prin focalizarea unui semnal radio şi „fierberea” acestor zone. Undele electromagnetice sunt apoi reflectate înapoi spre sol şi penetrează totul – viu sau mort”.
 
Dr. Rosalie Bertell înfățișează HAARP ca pe un „încălzitor gigantic, care produce disfuncţionalităţi majore în ionosferă, creând „găuri” în stratul de ozon și rupturi de lungă durată în stratul protector, care în mod normal opreşte radiaţia cosmică, nocivă pentru orice formă de viaţă”.
 
Semne ciudate pe cer
28 iulie 1976: un puternic cutremur a distrus oraşul Tangshan din China, omorând peste 650.000 de oameni. Chiar înainte de primele mişcări seismice de la ora 03:42 (noaptea), cerul oraşului a fost luminat aproape ca în plină zi. Luminile, de o bogăţie coloristică uimitoare (de la roşu la alb), au fost văzute pe o distanţă de 300 de kilometri în jur. Frunzele numeroşilor copaci au fost arse complet, iar culturile de legume au fost uscate pe o parte. Cu siguranţă, acesta nu a fost un cutremur natural. Cercetătorii afirmă ca aceste efecte au rezultat din folosirea unor tehnologii tip Tesla şi HAARP, care au permis apariţia luminilor şi a plasmei electromagnetice şi direcţionarea acestora spre zona ţintă.
 
Un precedent repetat
Cutremurul devastator care a ras de pe faţa pământului vechiul oraş Bam din Iran s-a produs pe 26 decembrie 2003, ora 01:56 GMT. De la momentul construirii lui, în urmă cu 2000 de ani, oraşul Bam n-a mai fost martorul unui astfel de cutremur. Acum au rămas numai ruine. Cutremurul din Asia a avut loc pe 26 decembrie 2004, ora 00:59 GMT, adică la exact 1 an și 58 de minute! Coincidenţă?
 
Colonel dr. Emil Străinu susţine că omenirea dispune de tehnologiile necesare pentru a produce distrugeri zonale punctuale, prin catastrofe naturale dirijate, de tipul furtunilor violente, inundaţiilor sau cutremurelor. El spune că din punct de vedere militar, ceea ce s-a petrecut în Oceanul Indian poate fi descris ca un seism artificial scăpat de sub control. Cutremurul a fost atât de puternic, încât a produs o vibraţie a axei Pământului, a micşorat viteza de rotaţie a planetei în jurul axei sale, harta Asiei s-a modificat prin deplasarea mai multor insule cu zeci de metri de la poziţia iniţială şi e de aşteptat o modificare a climei terestre în viitorul apropiat. În zilele care au urmat cutremurului a apărut o informaţie bizară: serviciile secrete occidentale avertizaseră anterior Indonezia că în preajma Crăciunului, în Asia de Sud ar putea avea loc… acte de terorism. Semnele de întrebare inundă mediile de informare: americanii ştiau de tsunami, dar nu au avertizat statele din zonă. Fără o motivaţie clară, o navă militară a SUA a vizitat zonele sinistrate.
 
Confirmări locale
În anul 2003, apărea la Editura de înalte studii militare o carte ciudată: „Războiul geofizic – tehnici de modificare a mediului înconjurător în scopuri militare”, sub semnătura cercetătorului militar colonel dr. Emil Străinu. În carte, războiul geofizic era prezentat ca un nou tip de conflict militar, bazat pe tehnici de modificare a mediului înconjurător în scopul agresiunii militare, metode care produc pe cale artificială dezastre naturale diverse, de la ploi torenţiale şi inundaţii la… cutremure.
 
La întrebarea dacă seismul devastator urmat de tsunami ar fi putut fi provocat de om, expertul militar Străinu a spus: „Nu numai că e posibil, dar e şi foarte probabil. Omenirea are la această oră puterea tehnologică de a produce ploi, uragane şi cutremure. Marile puteri studiază asemenea tehnici de pe vremea Războiului Rece. În opinia mea, ceea ce s-a întâmplat în Asia poate avea patru cauze. Prima ipoteza este testarea, în ideea războiului geofizic, a unei arme nucleare foarte puternice scăpate de sub control din cauza unor greşeli de calcul a calităţii sau cantităţii materialului detonat. A doua ipoteză este testarea unei arme cu particule de energie ultraînaltă asupra scoarţei terestre. A treia ipoteză e un experiment militar necunoscut. A patra ipoteză e cea a unui scandal, provocat pentru a masca altceva, mult mai grav”.

„Cele două plăci tectonice care s-au deplasat sunt numite crustale de mare adâncime şi mecanismul deplasării lor nu este prea bine cunoscut. A fost însă un cataclism asemănător celor care au zguduit planeta la nașterea formelor de relief. Cât despre deplasarea axei de rotaţie a Pământului, trebuie spus că nu e o noutate – în timpul cutremurului din România, în 1977, seismologii au detectat zdruncinături asemănătoare ale axei. Şi la un experiment nuclear se văd asemenea perturbaţii. Partea rea e că sunt de aşteptat replici în diferite zone ale globului, deoarece Pământul este elastic şi pentru a reveni la starea de echilibru mai trebuie să se mişte”, a declarat Harald Alexandrescu, directorul Observatorului Astronomic din București.
Pentru public, HAARP se prezinta ca un program de cercetare ce are ca scop modificarea ionosferei in vederea imbunatatirii comunicatiilor.
Unele documente ale armatei americane arata lucrurile mult mai clar: HAARP are scopul de a descoperi metode de „exploatare a ionosferei in folosul Departamentului de Aparare”
Technonet este o forma de protest realizata prin intermediul cailor informationale din anii ’90. De exemplu, grupuri tot mai variate de barbati si femei din toata lumea folosesc internetul (conceput initial de catre armata americana ca mijloc de transfer si schimb de informatii la care sa nu aiba nimeni altcineva acces) pentru a atrage atentia asupra unui proiect militar suspect din Alaska. In prezent acesti oameni activi prin intermediul internetului, emailurilor si faxurilor, strapung secretele Ministerului Apararii S.U.A., folosind chiar sistemul guvernului.

 Partea tiparita a protestului a fost initiata atunci cand Dennis Specht, un activist impotriva programelor de inarmare nucleara care locuia pe atunci in Alaska, a trimis o stire catre NEXUS, cu privire la HAARP – Programul de Cercetare Aurorala Activa de Inalta Frecventa (High-frequency Active Auroral Research Program). Nick Begich, un activist politic din Alaska si cercetator stiintific la Anchorage, a luat apoi legatura cu Patrick si Gael Crystal Flanagan, care se autodescriu ca „preoti ai tehnologiei” si care locuiau in Sedona, Arizona. Acestia i-au recomandat lui Begich sa citeasca revista australiana, iar acesta a fost surprins sa gaseasca un numar din NEXUS in orasul sau natal. Imediat s-a dus la biblioteca sa verifice documentele citate in articol.

 Acea cercetare l-a facut sa scrie cateva articole si cartea numita Angels Don’t Play this HAARP: Advances in Tesla Technology („Ingerii nu canta la aceasta harpa: progrese in tehnologia Tesla”), o lucrare de 230 de pagini cu informatii detaliate despre acest proiect abuziv. Articolul care urmeaza va prezenta doar ideile principale ale acestei carti. In ciuda cercetarii extinse (350 de note de subsol), aceasta este in esenta povestea unor oameni obisnuiti care si-au asumat o provocare extraordinara.

HAARP fierbe atmosfera superioara
HAARP va bombarda atmosfera superioara cu un fascicul electromagnetic focalizat si dirijabil, fiind in esenta un model avansat de „incalzitor ionosferic”. (Ionosfera este sfera incarcata electric care inconjoara atmosfera superioara a Pamantului. Ea se intinde de la 65 km pana la 644 km distanta deasupra suprafetei Pamantului.)

Intr-o formulare simplificata, dispozitivul utilizat in cadrul HAARP este un radiotelescop inversat: antenele trimit semnale in loc sa le primeasca. HAARP este testul facut unei tehnologii ce foloseste fascicule de unde radio extrem de puternice care incalzesc unele zone ale ionosferei, pentru a le impinge in sus. Undele electromagnetice sunt apoi reflectate catre Pamant, penetrand totul – cu sau fara viata.

Publicitatea facuta lui HAARP da impresia ca este vorba despre un proiect academic ce are ca scop modificarea ionosferei in vederea imbunatatirii comunicatiilor.
Cu toate acestea, unele documente ale armatei americane arata lucrurile mult mai clar: HAARP are scopul de a descoperi metode de „exploatare a ionosferei in folosul Departamentului de Aparare”. Comunicarea cu submarinele este doar unul dintre aceste scopuri.

 Comunicatele de presa si alte informari din partea armatei cu privire la HAARP minimalizeaza continuu efectele sale. Materialele publicitare insista asupra faptului ca proiectul HAARP nu difera de alte sisteme de incalzire a ionosferei care opereaza fara efecte nocive in toata lumea, in locatii precum Arecibo, in Puerto Rico, Tromso, in Norvegia, precum si in fosta Uniune Sovietica.

Cu toate acestea, un document guvernamental din 1990 indica faptul ca bombardarea cu energie prin unde de radiofrecventa (RF) va induce activitati nenaturale in ionosfera:
„…pentru undele de inalta frecventa de cea mai mare putere, disponibile in Occident, instabilitatile studiate in mod obisnuit se apropie de punctul maxim de capacitate de disipare a energiei, dincolo de care procesele plasmatice o vor „lua razna” pana la atingerea urmatorului factor limitativ”.
Daca armata, in colaborare cu Universitatea Fairbanks din Alaska, poate arata ca aceasta noua tehnologie gen „Razboiul stelelor” condusa de la sol este functionala si sigura, ambele au de castigat. Armata obtine un scut protector relativ ieftin, iar universitatea se poate lauda cu cea mai spectaculoasa manipulare geofizica de la exploziile in atmosfera ale bombelor nucleare pana in prezent. Daca testarea va avea succes, vor dispune apoi de megaproiectele militare ale viitorului si vor avea la dispozitie piete uriase pentru gazele naturale din Alaska. Daca luam in considerare celelalte brevete bazate pe munca unui fizician din Texas, Bernard Eastlund, devine limpede modul in care armata intentioneaza sa foloseasca transmitatorul HAARP. Acestea fac si mai putin credibile dezmintirile guvernului. Armata stie cum intentioneaza sa foloseasca aceasta tehnologie si a specificat clar acest lucru in documentele sale. Ea a indus intentionat publicul in eroare prin folosindu-se de exprimari sofisticate, inselatorie si dezinformare fatisa.

Armata spune ca sistemul HAARP este capabil:
- sa confere armatei un instrument pentru a inlocui efectul de puls electromagnetic al dispozitivelor atmosferice termonucleare (care au fost luate in calcul de armata ca optiuni viabile, cel putin pana in anul 1986);
- sa inlocuiasca printr-o tehnologie noua si compacta uriasul sistem de comunicare submarina prin frecvente extrem de joase care opereaza in Michigan si Wisconsin;
- sa fie folosit pentru a inlocui sistemul de radare cu raza de actiune pana dincolo de orizont (sistem care fusese planuit candva pentru actuala locatie a lui HAARP) cu un sistem mai flexibil si mai precis;
- sa ofere o modalitate de distrugere a comunicatiilor pe o arie extrem de larga, mentinand in acelasi timp in functiune propriul sistem de comunicatii al armatei;
- sa ofere o tomografie de penetrare a Pamantului pe suprafete intinse, care combinata cu abilitatile de procesare a computerelor EMASS si Cray, ar face posibila verificarea multor puncte ale tratatelor de pace si nonproliferare a armamentului nuclear;
- sa fie o unealta de cercetare geofizica pentru identificarea depozitelor de petrol, gaze si minerale pe suprafete mari;
- sa fie folosit pentru a detecta avioane care zboara la inaltime mica si proiectile teleghidate, facand astfel ca orice alta tehnologie sa fie depasita.
Posibilitatile de mai sus pot parea o idee excelenta tuturor celor care cred intr-un sistem de aparare puternic si celor interesati de reducerea costurilor. Cu toate acestea, modalitatile de intrebuintare posibile, pe care dosarele referitoare la HAARP nu le explica si care nu pot fi gasite decat in dosarele aviatiei americane, a armatei si a marinei, precum si in dosarele altor agentii federale, sunt alarmante. Mai mult decat atat, efectele folosirii abuzive ale acestor nivele de intensitate in scutul nostru natural – ionosfera – pot fi catastrofale, dupa parerea unor oameni de stiinta.

Doi locuitori din Alaska au spus lucrurilor pe nume.
Clare Zickuhr, fondator al miscarii NO HAARP, declara: „Armata intentioneaza sa dea o lovitura puternica ionosferei si apoi sa vada ce se intampla.”

Armata a uitat sa spuna populatiei ca nu stie prea clar ce se va intampla, dar un articol de stiinta de la Penn State se lauda cu aceasta incertitudine. Stiinta masculina? Proiectul HAARP foloseste cele mai inalte nivele de energie manipulate vreodata, in ceea ce Begich si Manning numesc „jucarii noi pentru baietii mari”.

Este un experiment efectuat pe cer, pentru a afla lucruri necunoscute inca. Oameni de stiinta independenti le-au spus lui Begich si Manning ca o bomba atmosferica de tipul HAARP, cu efectele sale neprevazute, ar putea fi un act de vandalism global.

Istoria programului HAARP

Brevetele descrise mai jos constituie pachetul de idei controlat initial de ARCO Power Techonlogies Incorporated (APTI), o sucursala a companiei Atlantic Richfield, una dintre cele mai mari companii petroliere din lume. APTI a fost contractorul care a construit locatia HAARP. In iunie 1994, ARCO a vandut acest subproiect, brevetele si contractul pentru a doua faza a constructiei lui E-Systems.
E-Systems este unul dintre cei mai mari contractori de servicii de informatii din lume, lucrand pentru CIA, organizatii din aparare si din alte domenii. 1,8 miliarde de dolari din cifra anuala realizata de companie provin din vanzari catre aceste organizatii. 800 de milioane de dolari sunt atribuiti unor proiecte secrete – atat de secrete incat nici macar Congresul Statelor Unite nu este informat despre modul de utilizare a acestor bani.

 Contractul HAARP a fost cumparat de la E-Systems de catre Raytheon, unul dintre cei mai mari contractori de aparare din lume. In 1994, Raytheon s-a clasat pe locul 42 in topul celor mai de succes 500 de companii. Raytheon are mii de brevete, unele dintre acestea fiind valoroase pentru proiectul HAARP. Douasprezece dintre aceste brevete constituie coloana vertebrala a lui HAARP, iar acum acestea sunt ingropate printre miile de brevete detinute de Raytheon.

 Brevetul american al lui Bernard J. Eastlund cu numarul 4.686.605: „Metoda si aparatura pentru alterarea unei regiuni din atmosfera, ionosfera si/sau magnetosfera Pamantului”, a fost etichetat ca secret timp de un an.
Incalzitorul ionosferic Eastlund este diferit: radiatia frecventei radio este concentrata si focalizata intr-un punct din ionosfera. Se trimite astfel in ionosfera o cantitate de energie de o cantitate fara precendent.

Dispozitivul Eastlund ar permite o concentrare de energie de 1 Watt/cm3, comparativ cu alte dispozitive capabile sa produca doar o milionime de Watt.
Aceasta diferenta uriasa poate inalta si modifica ionosfera pentru a obtine efectele futuriste descrise in brevet. Conform brevetului, activitatea lui Nikola Tesla de la inceputul anilor 1900 a stat la baza acestei cercetari.

 Ce avantaj i-ar aduce aceasta tenologie lui ARCO, proprietarul brevetelor? ARCO ar putea obtine profituri enorme prin transmiterea fara fir a energiei electrice, de la centrala elecrica la consumator.
Un timp, cercetatorii HAARP nu au putut demonstra ca acesta a fost unul dintre scopurile intentionate pentru HAARP. In aprilie 1995, Begich a gasit totusi alte brevete, care aveau legatura cu o lista de „personal cheie” pentru APTI. Unele dintre aceste noi brevete APTI erau intr-adevar legate de un sistem de transmisie fara fir a energiei electrice.

Brevetul lui Eastlund spunea ca tehnologia poate bruia sau deturna complet sistemele sofisticate de ghidare ale avioanelor si proiectilelor. Mai mult, capacitatea sa de a raspandi unde electromagnetice de diverse frecvente pe suprafete intinse ale Pamantului si de a controla schimbarile acestor unde face posibila intreruperea comunicatiilor pe uscat, pe mare si in aer. In brevet se afirma:

„Astfel, aceasta inventie ofera capacitatea de a plasa cantitati fara precedent de energie in atmosfera Pamantului in locatii strategice si de a mentine nivelul influxului acesteia, in special daca se foloseste o pulsatie aleatorie, intr-o maniera mult mai precisa si mult mai controlata decat tot ce s-a realizat pana in prezent, in special prin detonarea de dispozitive nucleare de diferite marimi, la diferite altitudini…

 …este posibila nu doar interferenta cu comunicatiile unei terte parti, ci si folosirea unuia sau mai multor astfel de fascicule care sa realizeze o retea de comunicatii chiar daca restul comunicatiilor mondiale sunt scoase din functie. Altfel spus, ceea ce e folosit pentru a distruge comunicatiile altora, poate fi folosit in acelasi timp de catre cel care cunoaste aceasta inventie ca o retea de comunicatii proprii.
… zone mari din atmosfera pot fi inaltate la altitudini neasteptat de mari astfel incat proiectilele sa intalneasca forte de frecare neluate in calcul, ceea ce le poate distruge…

Controlul vremii este posibil
, spre exemplu, prin modificarea tiparului vanturilor din atmosfera superioara …
… pot avea loc modificari moleculare ale atmosferei astfel incat sa se obtina efecte pozitive asupra mediului. Pe langa schimbarea propriu-zisa a compozitiei moleculare a unei regiuni atmosferice, poate fi marita concentratia unei anumite molecule sau a anumitor molecule. De exemplu, concentratiile de ozon, azot, etc. din atmosfera, pot fi marite artificial…”

Begich a mai descoperit inca alte 11 brevete APTI. Acestea indica cum se pot realiza „explozii de puterea celor nucleare fara emisie de radiatii”, sisteme de fascicule de energie, radare cu raza de actiune pana dincolo de orizont, sisteme de detectare a proiectilelor cu focos nuclear, pulsuri electromagnetice produse de arme termonucleare si alte trucuri gen „Razboiul stelelor”. Aceasta multitudine de brevete se afla la baza sistemului de lupta HAARP.

 Cercetarea legata de acest proiect, realizata de Begich si de Manning, a dus la descoperirea unor scheme bizare. De exemplu, documente ale Aviatiei Militare Americane au relevat ca a fost dezvoltat un sistem de manipulare si alterare a proceselor mentale umane prin folosirea radiatiei pulsatorii de radiofrecventa (in genul lui HAARP) asupra unor zone geografice mari. Cele mai cutremuratoare date despre aceasta tehnologie provin din insemnarile lui Zbigniew Brzezinski (fost consilier pe probleme de securitate nationala al Presedintelui Carter) si ale lui J. F. MacDonald (consilier stiintific al Presedintelui Johnson si profesor la catedra de geofizica a UCLA), care au scris despre folosirea emitatorilor de fascicule puternice de energie in razboiul geofizic si climatic. Documentele indica modul in care pot fi cauzate aceste efecte, pe langa celelalte efecte negative asupra sanatatii si gandirii umane.

Posibilitatile de afectare a gandirii de catre HAARP sunt extrem de ingrijoratoare.
Mai mult de 40 de pagini ale cartii, cu zeci de note de subsol, consemneaza munca unor profesori de la Harvard, strategi militari si oameni de stiinta in timp ce dezvoltau si testau aceasta utilizare a tehnologiei electromagnetice. Una dintre aceste lucrari provine, de exemplu, de la Crucea Rosie din Geneva. Ea indica chiar si frecventele la care pot aparea aceste efecte – aceleasi frecvente care pot fi emise de HAARP.

 Urmatoarea declaratie a fost facuta in urma cu peste 25 de ani, intr-o carte scrisa de Brzezinski, pe cand era profesor la Universitatea Columbia:
„Strategii politici sunt tentati sa exploateze cercetarile asupra creierului si comportamentului uman. Geofizicianul Gordon J. F. MacDonald – specialist in probleme de razboi – spune ca atacuri bine sincronizate, realizate cu electroni excitati artificial «pot duce la un set de oscilatii care sa aiba efecte puternice asupra anumitor zone ale Pamantului… Se poate dezvolta astfel un sistem care sa afecteze grav activitatea cerebrala a unor populatii foarte mari din zonele alese pe o perioada lunga…» Indiferent cat de deranjanta poate fi ideea de a folosi mediul inconjurator pentru manipularea comportamentului in interese nationale, tehnologia care sa permita astfel de intrebuintari va fi probabil dezvoltata in urmatoarele cateva decenii.”

Asa cum geofizicienii din trecut au prezis progresele actuale, incearca oare managerii programului HAARP sa ne transmita viziunea lor? Geofizicienii au recunoscut ca prin adaugarea de energie in mediul nostru inconjurator se pot obtine efecte puternice. Totusi, omenirea a adaugat deja mediului cantitati substantiale de energie electromagnetica, fara a sti care este masa critica. Cartea lui Begich si Manning ridica multe intrebari. Oare aceste adaugari nu au avut nici un efect sau exista o cantitate cumulativa de la care stricaciunile sunt ireversibile?

Este HAARP inca un pas al unei calatorii fara intoarcere?
Ne aflam oare pe punctul de a ne imbarca intr-un experiment energetic ce va elibera alti demoni din cutia Pandorei?
Inca din 1970, Zbigniew Brzezinski a prezis ca va aparea gradat „o societate mai controlata si mai directionata”, societate legata direct de tehnologie. Aceasta societate va fi dominata de o elita care ii va impresiona pe alegatori prin cunostinte stiintifice „superioare”. Angels Don’t Play This HAARP il citeaza in continuare pe Brzezinski:

„Lipsita de constrangerile valorilor liberale traditionale, aceasta elita nu va ezita sa isi atinga telurile politice prin folosirea unor tehnologii de ultima ora care permit influentarea comportamentului public si mentinerea societatii sub control si observatie stricta. Avantul tehnico-stiintific se va alimenta apoi din situatia pe care o exploateaza.”

Aceasta previziune s-a dovedit corecta. Astazi apar noi instrumente pentru „elita”, iar tentatia de a le folosi creste constant. Legile care permit folosirea lor au fost deja create. Cum ar putea fi transformate Statele Unite, bucatica cu bucatica, in tehno-societatea controlata prezisa? Printre „treptele” la care se astepta Brzezinski se aflau crizele sociale de durata si manipularea mass-mediei pentru a castiga increderea publicului.

 Intr-un alt document guvernamental, Aviatia Militara Americana sustine ca:
„Aplicatiile potentiale ale campurilor electromagnetice artificiale sunt foarte largi si pot fi folosite in situatii militare si semi-militare… Printre intrebuintarile potentiale sunt incluse lupta cu grupurile teroriste, controlul multimii, controlul spargerii sistemelor de securitate al instalatiilor militare si tehnici anti-personal in razboiul tactic. In toate aceste cazuri, sistemele electromagnetice ar fi folosite pentru a produce distrugeri fiziologice usoare sau grave, distorsionari ale perceptiilor si dezorientare.
In plus, capacitatea de functionare a indivizilor ar putea fi degradata intr-o asemenea masura incat sa devina inapti pentru lupta.

 Un alt avantaj al sistemelor electromagnetice este acela ca un singur sistem poate acoperi zone mari. Ele sunt silentioase, iar masurile de combatere a lor sunt greu de dezvoltat… Un ultim domeniu in care radiatiile electromagnetice se pot dovedi valoroase este cel al amplificarii capacitatilor paranormale ale indivizilor.”

Aceste comentarii se refera oare la utilizari deja dezvoltate intr-o anumita masura? Autorul raportului guvernamental face referire la un document mai vechi al Aviatiei Militare, cu privire la folosirea radiatiei cu frecvente radio in situatii de lupta. (Begich si Manning fac aici observatia ca HAARP este cel mai adaptabil si mai mare transmitator de radiatie cu frecvente radio din lume.)

In rapoartele Congresului se vorbeste de utilizarea sistemului HAARP pentru penetrarea Pamantului prin semnale reflectate de ionosfera. Aceste semnale vor fi folosite pentru a privi in interiorul planetei pana la o adancime de multi kilometri, in scopul de a localiza depozite de munitii, minerale si tuneluri subterane. De exemplu, numai in anul 1996, senatul S.U.A. a alocat 15 milioane de dolari exclusiv pentru dezvoltarea acestei capacitati: tomografierea Pamantului. Problema consta in faptul ca frecventa necesara pentru radiatiile de penetrare a Pamantului se afla in gama care provoaca alterari ale functiilor mentale umane. Ea ar putea avea efecte profunde si asupra migratiei pestilor si animalelor salbatice, migratie care se bazeaza pe campuri energetice neperturbate pentru parcurgerea traseelor firesti.

 De parca pulsurile electromagnetice din cer si distrugerea capacitatilor mentale nu ar fi de ajuns, Eastlund s-a laudat ca incalzitorul ionosferic de mare putere ar putea controla vremea. Begich si Manning au scos la lumina documente guvernamentale care indica faptul ca armata detine tehnologia de control al vremii. Daca sistemul HAARP ar fi construit pentru a functiona la capacitate deplina, el ar putea induce schimbarea climei unei intregi emisfere. Daca un guvern face experimente cu tiparele climatice globale, ceea ce este perturbat intr-o anumita zona ne afecteaza pe toti. Lucrarea Angels Don’t Play This HAARP explica un principiu aflat la baza unora dintre inventiile lui Nikola Tesla – rezonanta – care influenteaza sistemele planetei.

Bule de particule electrice
In cartea Angels Don’t Play This HAARP sunt incluse si interviuri cu oameni de stiinta independenti, precum dr. Elizabeth Rauscher. Ea are o cariera vasta si impresionanta in domeniul fizicii marilor energii si a publicat materiale in reviste stiintifice de prestigiu, precum si carti. Dr. Rauscher afirma despre programul HAARP: „Veti pompa cantitati imense de energie intr-o configuratie moleculara extrem de delicata ce alcatuieste structura multistratificata pe care o numim ionosfera.” Ea explica faptul ca ionosfera este predispusa la reactii catalitice: daca se modifica o mica parte, se poate produce o schimbare majora in ionosfera.
Pentru a descrie ionosfera ca pe un un sistem cu un echilibru delicat, dr. Rauscher a comparat-o cu o bula sferica de sapun ce inconjoara atmosfera Pamantului, cu vartejuri pe suprafata bulei. Ea prezice ca bula se va sparge daca se va face o gaura destul de mare in suprafata sa.

Felierea ionosferei
Dr. Daniel Winter, fizician din Waynesville, Carolina de Nord, afirma ca emisiile de inalta frecventa ale sistemului HAARP se pot cupla cu pulsurile cu lungime mare de unda (cu frecvente joase sau extrem de joase) pe care reteaua magnetica a Pamantului le foloseste pentru a distribui informatie sub forma de vibratii pentru a sincroniza dansul vietii in biosfera.
Winter numeste aceasta actiune geomagnetica „fluxul sanguin informational al Pamantului” si sustine ca este foarte probabil ca asocierea dintre frecventele inalte ale sistemului HAARP si frecventele naturale extrem de joase sa declanseze efecte secundare nebanuite.

 David Yarrow din Albany, New York, este cercetator specializat in electronica. El descrie posibilele interactiuni dintre radiatiile HAARP cu ionosfera si reteaua magnetica a Pamantului:
„HAARP nu va „gauri” ionosfera. Aceasta e o subestimare periculoasa a ceea ce va face fasciculul gigantic cu putere masurata in gigawati emis de HAARP.
Pamantul se roteste si fata de straturile electrice fine ale „iono-sferelor” ce protejeaza suprafata Pamantului de radiatia solara intensa, incluzand si furtunile de particule incarcate din vantul solar. Rotatia Pamantului in jurul axei sale face ca HAARP – printr-o rafala care poate dura ceva mai mult de cateva minute – sa taie o felie din ionosfera ca un cutit cu microunde. Acesta nu produce o gaura, ci o incizie mare.”

Tragand cu brutalitate de corzile harpei
„Al doilea concept: Pe masura ce Pamantul se roteste, HAARP va taia de-a lungul fluxului geomagnetic… o forma toroidala din benzi magnetice asemanatoare meridianelor. Poate ca HAARP nu va „taia” aceste benzi din stratul magnetic protector al Gaiei, dar le va bombarda pe toate acestea cu impulsuri dizarmonioase, brutale, de inalta frecventa. Aceste impulsuri zgomotoase vor face sa vibreze liniile de flux geomagnetic, vibratiile propagandu-se prin toata reteaua geomagnetica.

 Imaginea care iti vine in minte este aceea a unui paianjen asezat pe plasa lui. Aterizeaza o insecta, iar vibratiile panzei semnaleaza paianjenului prada. HAARP va fi ca un deget artificial din microunde care, daca nu va reusi sa rupa plasa, macar o va zgandari, trimitand semnale derutante.
Efectele acestei interferente cu simfoniile harpei geomagnetice a Gaiei nu sunt cunoscute si cred ca nici nu au fost luate in calcul. Chiar daca aceste efecte au fost luate in considerare, intentia [programului HAARP] este sa invete sa exploateze orice tip de efecte, si nu sa cante in armonie cu simfoniile globale.”

Printre alti cercetatori citati se numara si Paul Schaefer din Kansas City. Acesta este licentiat in electrotehnica si a construit arme nucleare timp de patru ani. „Majoritatea teoriilor in care savantii ne-au invatat sa credem par sa se prabuseasca,” spune el. El vorbeste despre dezechilibre provocate deja de epoca industriala si atomica, in special de iradierea mediului inconjurator cu particule mici, de mare viteza, „ca niste titireze minuscule”. Nivelul nenatural de miscare a particulelor de energii inalte din atmosfera si din centurile de radiatii care inconjoara Pamantul este raspunzator de schimbarea vremii, conform acestui model care infatiseaza o planeta Pamant ce isi descarca excesul de caldura si isi recapata echilibrul prin cutremure si activitate vulcanica.

Un Pamant cuprins de febra
„Starea energetica anormala a Pamantului si a atmosferei sale poate fi comparata cu o baterie de masina supraincarcata, cu fluxul normal de energie blocat, rezultatul fiind puncte fierbinti, arcuri electrice, crapaturi fizice si turbulenta generala in timp ce energia blocata incearca sa iasa.”
Intr-o a doua analogie, Schaefer spune:

„In afara de cazul in care dorim moartea planetei noastre, trebuie sa oprim producerea de particule instabile ce genereaza febra Pamantului. O prima prioritate in prevenirea acestui dezastru ar fi inchiderea tuturor centralelor nucleare si stoparea testelor cu arme atomice, a razboiului electronic si a «Razboiului stelelor».”

Intre timp, armata isi construieste cel mai mare incalzitor ionosferic de pana acum, pentru a crea in mod deliberat si mai multe instabilitati in stratul urias de plasma – ionosfera – si pentru a ridica nivelul energetic al particulelor incarcate electric din ea.

Ploaia electronica
Armata a publicat documente legate de „precipitatiile” de electroni din magnetosfera (centurile exterioare de particule incarcate electric ce se intind spre polii magnetici ai Pamantului), cauzate de undele electromagnetice de frecventa foarte joasa create de om:

„Aceste precipitatii de particule pot sa produca o ionizare secundara, sa emita raze X si sa cauzeze perturbatii semnificative in ionosfera inferioara.”

Doi specialisti in radiodifuziune de la Universitatea Stanford ofera dovezi asupra modului in care tehnologia poate afecta cerul prin intermediul undelor create pe Pamant. Acestia au aratat ca undele radio de frecventa foarte joasa pot face magnetosfera sa vibreze si particulele de mare energie sa se reverse in atmosfera Pamantului. Prin pornirea sau oprirea emisiei radio, poate fi oprita revarsarea acestor particule.

Controlul vremii
Avalansele de energie declansate de astfel de unde radio ne pot izbi in plin. Actiunea lor sugereaza ca tehnicienii pot controla vremea la nivel global prin trimiterea unor „semnale” relativ reduse in centurile Van Allen (centurile de radiatii din jurul Pamantului). Efectele de rezonanta Tesla pot astfel controla cantitati enorme de energie prin intermediul unor semnale de dirijare mici.

 Cartea scrisa de Begich si Manning ridica intrebarea daca aceasta cunoastere va fi folosita de catre savantii implicati in stiinta razboiului sau de catre cei specializati in biosfera.
Armata a lucrat timp de 20 de ani la metodele razboiului climatic, pe care le numesc eufemistic „modificarea vremii”. Tehnologia de provocare a ploii, de exemplu, a fost testata de cateva ori in Vietnam. Ministerul Apararii S.U.A. a oferit exemple de studii de manipulare a fulgerelor si a uraganelor prin proiectele Skyfire si Stormfury.
S-au avut in vedere tehnologii complicate care sa produca efecte pe scara mare. Angels Don’t Play This HAARP citeaza un expert care afirma ca armata a studiat atat laserele cat si substantele chimice care ar putea deteriora stratul de ozon aflat deasupra unui inamic.

Studierea cailor de a provoca si detecta cutremure a reprezentat in urma cu zeci de ani o parte din proiectul Prime Argus.
Finantarea acestui proiect a fost acordata de Defense Advanced Research Projects Agency (DARPA, acum cu acronimul ARPA).
In 1994 Aviatia Militara a Statelor Unite si-a facut public planul Spacecast 2020 care include controlul vremii. Oamenii de stiinta au facut experimente de manipulare a vremii inca din anii ’40, dar cu toate acestea in Spacecast 2020 se facea observatia ca „folosirea tehnicilor de modificare a mediului pentru a distruge sau produce pagube unui alt stat [este] interzisa”. Afirmand acest lucru, Aviatia Militara pretindea ca progresul tehnologiilor „impune o re-examinare a acestei teme delicate si riscante”.

Patruzeci de ani de bombardare a cerului?
In 1958, consilierul sef al Casei Albe pe teme legate de modificarea vremii, capitanul Howard T. Orville, a afirmat ca Ministerul Apararii S.U.A. studia „moduri de manipulare a sarcinilor electrice ale Pamantului si cerului, si deci de influentare a vremii, prin folosirea unui fascicul electronic pentru ionizarea sau deionizarea atmosferei deasupra unei suprafete date”.

In 1966, profesorul Gordon J. F. MacDonald era director adjunct al Institutului de Geofizica si Fizica Planetara de la Universitatea din Los Angeles, membru al Comitetului de Consiliere Stiintifica a Presedintelui si membru al Consiliului Prezidential pentru Calitatea Mediului. El a publicat lucrari cu privire la folosirea tehnologiilor de control al mediului in scopuri militare. MacDonald a facut un comentariu revelator:

„Cheia unui razboi geofizic consta in identificarea instabilitatilor mediului astfel incat prin adaugarea unei cantitati mici de energie sa se elibereze cantitati mult mai mari de energie.”
MacDonald, savant de renume mondial, avea mai multe idei de folosire a mediului ca pe un sistem de armament si a contribuit la ceea ce era un vis pentru acea vreme. El nu glumea cand si-a scris capitolul „Cum sa distrugem mediul” din cartea Unless Peace Comes.

In acel capitol, el descria cum se pot folosi manipularea vremii, modificarea climei, topirea sau dislocarea calotelor polare, tehnicile de diminuare a stratului ozonului, ingineria cutremurelor, controlul valurilor oceanice si manipularea undelor cerebrale prin folosirea campurilor energetice ale planetei.

 El a spus, de asemenea, ca aceste tipuri de arme vor fi dezvoltate si ca, atunci cand vor fi folosite, vor fi practic nedetectabile de catre victime. Este oare HAARP acea arma? Intentia armatei de a realiza controlul mediului este bine documentata.

 Sesiunile subcomitetelor Congresului S.U.A. cu privire la Mediu International si Oceane, au cercetat ce a intreprins armata in domeniul modificarilor climei la inceputul anilor ’70. „Rezultatul a fost o imagine uimitoare a cercetarii avansate si a experimentelor realizate de catre Ministerul Apararii in privinta cailor de dirijare a mediului in scopuri militare”, declara un autor citat in Angels Don’t Play This HAARP.

 Dezvaluirea secretelor i-a surprins pe legislatori. Legislatorii de azi ar mai fi oare surprinsi de investigarea tehnologiei de varf in manipularea electromagnetica? Ei ar putea realiza ca tehnologiile dezvoltate prin experimentele HAARP din Alaska se ridica la inaltimea viziunii lui Gordon MacDonald, pentru ca savantii de elita descriu vremea globala nu doar ca presiune a aerului si sisteme termice ci si ca pe un sistem electric.

Impuls mic, efect mare
HAARP bombardeaza ionosfera acolo unde ea este relativ instabila. Un aspect care nu trebuie uitat este acela ca ionosfera este un scut electric activ care protejeaza planeta de bombardamentul constant cu particule cu energie ridicata din spatiu.

 Aceasta plasma conductoare, impreuna cu campul magnetic al Pamantului, capteaza plasma electrica din spatiu si o impiedica sa ajunga direct la suprafata terestra, afirma Charles Yost de la Dynamic Systems, Leicester, Carolina de Nord: „Daca ionosfera este profund afectata, atmosfera de dedesubt este si ea afectata.”

Un alt om de stiinta a afirmat intr-un interviu ca exista o conexiune electrica foarte puternica intre ionosfera si partea din atmosfera unde se formeaza vremea – atmosfera inferioara. Un efect electric creat de om – rezonanta armonica in reteaua electrica – produce caderea particulelor incarcate electric din centurile de radiatie Van Allen, iar ionii care cad creeaza cristale de gheata (care duc la formarea norilor de ploaie).

 Ce face HAARP? Energia lansata in sus de un incalzitor ionosferic nu e mare prin comparatie cu totalul energiei din ionosfera, dar documentele HAARP recunosc ca pot fi eliberate in ionosfera cantitati de mii de ori mai mari de energie decat cele luate in calcul pana acum. La fel ca in cazul „cheii razboiului geofizic” a lui MacDonald, efectele „nonliniare” (descrise in literatura cu privire la incalzitorul ionosferic) inseamna un impuls initial mic si un efect mare.

 Astrofizicianul Adam Trombly i-a spus lui Manning ca modelul folosit de acupunctura este un mod de a reprezenta efectul pe care pulsatia cu o putere de ordinul mai multor gigawati il poate avea asupra ionosferei. Daca HAARP loveste anumite puncte, acele zone ale ionosferei pot reactiona in moduri surprinzatoare.

 Incalzitori ionosferici mai mici, cum e cel de la Arecibo, sunt plasati sub zone relativ linistite ale ionosferei, in comparatie cu miscarile accentuate ale ionosferei din preajma polilor magnetici ai Pamantului. Acest lucru adauga inca o necunoscuta la problema HAARP: atmosfera superioara plina de neprevazut si mult mai animata din preajma Polului Nord.

 Cei care fac experimente cu HAARP nu ii impresioneaza pe locuitorii plini de bun simt ai Alaskai, precum Barbara Zickuhr, care spune: „Sunt ca niste copii care gasesc un urs adormit si se joaca impungandu-l in fund cu un bat ascutit pentru a vedea ce se intampla.”

Ar putea scurtcircuita pamantul?
Pamantul ca sistem electric sferic, este un model acceptat in toata lumea. Experimentatorii care urmaresc sa creeze legaturi electrice artificiale intre partile acestui sistem nu iau probabil in calcul posibilele consecinte. Motoarele si generatoarele electrice pot fi destabilizate atunci cand le sunt afectate circuitele. Ar putea activitatile umane sa cauzeze o schimbare semnificativa in circuitul electric al planetei sau in campul sau electric? O lucrare din revista Science se ocupa cu ionizarea creata de om din material radioactiv, dar poate ca acest subiect poate fi studiat si din punctul de vedere al sistemelor de tip HAARP:

„[…] in timp ce schimbarile in campul electric al Pamantului rezultate in urma unei explozii solare ce moduleaza conductivitatea pot avea un efect greu de detectat asupra meteorologiei, situatia poate fi diferita atunci cand schimbarile in campul electric sunt cauzate de ionizarea artificiala…”
Meteorologia este desigur studiul atmosferei si al vremii. Ionizarea apare atunci cand o cantitate mare de energie este transmisa fortat atomilor, provocand indepartarea electronilor din atomi. Particulele incarcate electric rezultate sunt strans legate de HAARP. „O singura examinare a vremii ar trebui sa ne indice ca am apucat-o pe o cale gresita,” spune Paul Schaefer, discutand despre tehnologiile de tip HAARP.

 Angels Don’t Play This HAARP: Advances in Tesla Technology este o carte care vorbeste despre planurile armatei de a manipula un bun care apartine intregii lumi: ionosfera.

 Aroganta guvernului Statelor Unite in aceasta privinta nu este fara precedent. Testele exploziilor nucleare atmosferice au scopuri similare. China si Franta au dat de curand o intrebuintare distructiva banilor contribuabililor, efectuand teste de explozii nucleare subterane. Recent s-a raportat ca guvernul S.U.A. a cheltuit 3.000 de miliarde de dolari cu programul sau nuclear de la inceputul acestuia in anii 1940. Cate descoperiri ar fi putut fi facute in stiinta vietii cu toti banii cheltuiti pentru moarte?

 Begich, Manning, Roderick si altii cred ca democratiile trebuie fundamentate pe transparenta si deschidere – nu pe secrete ce inconjoara stiinta militara.

 Cunoasterea folosita in dezvoltarea de arme revolutionare ar putea fi folosita pentru vindecarea si ajutorarea rasei umane. Pentru ca sunt folosite pentru crearea de noi arme, descoperirile sunt considerate secrete si sunt cenzurate. Atunci cand ele apar ca urmare a muncii unor savanti independenti, ideile noi sunt marginalizate si ridiculizate, in timp ce laboratoarele de cercetare ale armatei continua sa construiasca noi masinarii pentru campurile de lupta.
Cartea lui Manning si Begich da totusi speranta ca Goliatul militar-industrial-academic-birocratic poate fi afectat de puterea unita a unor indivizi hotarati si a presei alternative.
A deveni informat este primul pas catre a deveni puternic.’  

A fost un cataclism atipic în Japonia pentru că nu semănă cu nimic din ceea ce oamenii de specialitate puteau calcula sau prevedea: cutremur de aproape 9 grade pe scara Richter, urmat de un tsunami înfricoşător, care a depăşit în înălţime o bună parte dintre insulele din Pacific. (…)

Televiziunile japoneze au oferit chiar imagini interpretabile, surprinse cu puţin timp înainte de dezastru:

 1. nori specifici experimentelor de modificare a frecvenţelor care vin să perturbe frecvenţa naturală a Pământului;
2. vârtejuri uriaşe în zona portului.

Universul nostru este bazat pe vibraţii. Celebra staţiune de cercetare ştiinţifică, denumită HAARP, există şi… face experimente discrete şi distructive, modificând artificial câmpurile vibraţionale.

Experimentele ei se pot materializa în tornade, în modificarea dramatică a condiţiilor meteorologice, în cutremure. Sunt supoziţii, sunt realităţi? Nu ştim sau ne place să trăim în lumea noastră iluzorie?
În realitate, tehnologia HAARP constă dintr-un ansamblu de turnuri care iradiază atmosfera cu cantităţi enorme de unde radio de frecvenţă joasă (EFJ). Acest tip de turnuri sunt localizate în mai multe părţi ale globului. America a construit cea mai mare arie de turnuri HAARP în Gakona, Alaska, pe o suprafaţă de 40 de acri.

Dr. Nicholas Benich, om de ştiinţă implicat activ în campania anti-HAARP, arată că această tehnologie produce un fascicul foarte puternic de unde radio care încălzeşte şi astfel ridică zone întregi din ionosferă (stratul încărcat electric care se află deasupra atmosferei); apoi undele electromagnetice se întorc spre pământ şi pătrund peste tot, atât în structurile vii cât şi în cele neanimate.

Tehnica HAARP este în întregime funcţională din 1993. Cam câtă energie de frecvenţă joasă aruncă HAARP în atmosferă? În Alaska, aceste turnuri sunt construite să radieze 1,7 gigawat în ionosferă. HAARP poate afecta astfel şi câmpul electro-magnetic al Pământului.

Astfel, pe lângă alterarea climei şi crearea de furtuni, HAARP modifică modul în care mintea umană operează şi chiar scade rezistenţa biologică la boli.
CITITI MAI MULTE

Despre dezastrele naturale… provocate! și

Arma supremă de distrugere în masă: Controlul vremii

  Surse: http://revistaflacara.ro/haarp-salvare-sau-distrugere/ , http://www.aparatorul.md/programul-haarp-si-manipularea-vremii/ , http://adevaruridinculise.wordpress.com/2010/06/17/harp/ , și http://www.efemeride.ro/meteorologii-avertizeaza-ca-ne-vom-confrunta-cu-cea-mai-grea-iarna-din-ultimii-350-de-ani-iata-care-sunt-cauzele

Sursa:
https://searchnewsglobal.wordpress.com/2013/09/24/tehnologia-haarp-ne-coace-o-iarna-grea/
======================================================================
======================================================
=================================










====================================





====================================
==================================================
=======================================================================

Un comentariu:

  1. Cum va fi vremea de Crăciun şi Revelion.
    Administraţia Naţională de Meteorologie a emis un raport privind prognoza meteo pentru intervalul octombrie-decembrie 2013. Estimările sezoniere au fost realizate de Centrul European pentru prognoze pe medie durată de la Reading, Anglia şi au un grad de realizare de aproximativ 60%.

    Cum va fi vremea de Crăciun şi Revelion Potrivit unor informații care au fost vehiculate în ultimele zile, iarna aceasta ar fi poate cea mai grea din ultima sută de ani. În aceste condiții ANM a publicat estimările Centrului European pentru prognoză pentru următoarele trei luni.

    OCTOMBRIE

    În prima lună a intervalului analizat, temperaturile medii lunare se vor situa în general în limite apropiate de mediile climatologice în majoritatea zonelor, excepţie făcând sudul, sud-estul şi vestul ţării, unde local vor fi posibile valori peste cele normale.

    Astfel, în Banat, Oltenia, Muntenia, Dobrogea, maximele vor ajunge până la 13 grade Celsius, în Crişana şi Moldova – până la 12 grade Celsius, iar în Maramureş şi Transilvania mercurul din termometre va urca până la 11, respectiv 10 grade Celsius.

    Cantităţile lunare de precipitaţii vor prezenta o tendinţă de excedent în cea mai mare parte a ţării, exceptând regiunile sud-estice şi sudice, unde acestea vor fi apropiate de normalul perioadei.

    Cel mai mult va ploua în Oltenia, unde sunt aşteptate averse de până la 75 l/mp. În Banat şi Maramureş, precipitaţiile vor avea valori de maxim 55 l/mp, în vreme ce în Crişana şi Muntenia acestea nu vor depăşi 50 l/mp. În Transilvania, căderile de apă nu vor depăşi 45 l/mp, iar în Dobrogea şi Moldova – 35 l/mp.

    NOIEMBRIE

    Regimul termic va înregistra în general valori apropiate de normele climatologice, cu excepţia zonelor sud-estice, unde sunt estimate valori peste cele normale, iar în cele nord-vestice şi estice, sub mediile multianuale.

    Maximele nu vor depăşi 8, respectiv 7 grade Celsius în Dobrogea, Banat şi Muntenia, iar în Crişana, Oltenia şi Moldova se vor înregistra valori maxime de 6 grade Celsius. Mercurul din termometre va urca doar până la 5 grade Celsius în Maramureş şi Transilvania.

    Va ploua mai mult în Oltenia (85 l/mp), Maramureş (75 l/mp), Banat (65 l/mp) şi Muntenia (60 l/mp). În Crişana şi Transilvania, precipitaţiile nu vor depăşi 50 l/mp, iar în Dobrogea şi Moldova maximul va fi de 45 l/mp.

    DECEMBRIE

    În ultima lună din an, regimul termic va fi normal în cea mai mare parte a României, iar în regiunile nordice şi centrale sunt posibile medii ale temperaturilor mai scăzute decât normele climatologice.

    Temperaturiile medii în decembrie vor fi cuprinse între -1 şi 2 grade Celsius în Banat, -2 şi 1 grad Celsius în Crişana, -1 şi 0 grade Celsius în Maramureş, -5 şi -1 grad Celsius în Transilvania şi -1 şi 1 grad în Oltenia. Valorile termice vor fi cuprinse între -3 şi 2 grade Celsius în Muntenia, 0 şi 4 grade Celsius în Dobrogea şi -5 şi 1 grad în Moldova.

    Cantităţile lunare de precipitaţii se vor situa în limite normale, iar local în centrul, vestul şi sud-estul ţării vor fi posibile valori peste media climatologică.

    Precipitaţii mai abundente se vor înregistra în Maramureş – 85 l/mp, Oltenia – 80 l/mp, Banat – 65 l/mp şi Crişana – 60 l/mp. În Muntenia valorile vor fi cuprinse între 25-55 l/mp, în Transilvania – 20-50 l/mp, în Dobrogea – 25-45 l/mp, iar în Moldova – 20-40 l/mp.
    Sursa:
    http://www.dcnews.ro/2013/10/cum-va-fi-vremea-de-craciun-si-revelion/

    RăspundețiȘtergere

Recent comments

Recent Comments Widget

COUNTERsite

Search, click here:

Facebook START

Follow

Click here: